Lacul Fântânele

Scris de | Alexandra

Gilău – Lacul Fântânele – Gilău – Cluj – Turda – Sălciua de Jos – Peştera Huda lui Papară: 210 km

Astăzi vrem să ajungem la Lacul Fântânele. Aflasem în prealabil că drumul până la acest lac este ok, spre deosebire de cel spre Lacul Leşu de la Stâna de Vale. Sunt 2 drumuri spre Lacul Fântânele, unul din Huedin şi unul chiar din Gilău, dar cel care este ok este cel din Gilău. Aşa că pornim. De la camping plecăm în direcţia Cluj, iar pe partea dreaptă a drumului, în Gilău, se face drum la dreapta spre Fântânele (există indicator care arată parcă 40 de km). GPS-ul meu bineînţeles că se pierde, şi pierdut e. Habar nu are unde vreau să mă duc, aşa că nici nu-l mai bag în seamă. Se trece prin Someşul Rece şi se urmăresc indicatoarele. La un moment dat însă, se ajunge la o bifurcaţie unde sunt indicatoare, dar niciunul spre Fântânele, pe stânga este un băruleţ sau ceva de genul şi trebuie urmat drumul din stânga cum ar veni, şi nu cel din dreapta. Drumul este chiar ok, dar doar până la Mărişel, de acolo trebuie redusă viteza, dar se poate circula ok. (a se înţelege că nu sunt cratere ci doar un pic mai prost drumul).

După ceva timp ajungem în staţiunea Fântânele, trecem peste baraj şi lăsăm maşina undeva unde se poate coborî uşor la mal.

Acum câteva detalii interesante despre acest lac:

Barajul din materiale locale Fântânele, construit în 1978, barând cursul Someşului Cald este capabil să reţină 225 milioane mc de apă. Barajul are o înălţime de 92 m şi o lăţime de 400 m, iar lacul se întinde pe o lungime de 17,3 km, are o suprafaţă de 826 ha şi se întinde pe fostul aşezământ al localităţii Beliş. Familiile au fost mutate pe deal. Singura construcţie care a rămas cât de cât întreagă a fost biserica. Vara, pe timp de secetă, încă se mai văd zidurile ei. În vara anului 2001, scafandrii au filmat altarul subacvatic, şi au văzut că nimic nu s-a schimbat în interiorul bisericii. Totul este aşa cum a fost lăsat, de jumătate de secol, când au început umplerea lacului. Lacul cu două cozi, una de 7, iar cealaltă de 2 km a devenit un punct de agrement apreciat de cei care stau în zonă, şi nu numai. Scafandrii din străinătate vin pentru scufundări, pescarii vin pentru întreceri sau numai din proprie iniţiativă, iar iubitorii drumeţiilor trec pe aici, în drum spre Munţii Bihor-Vlădeasa.

Bineînţeles că eu vroiam să văd biserica din lac, şi citisem că există un vaporaş care te plimbă pe lac şi te duce până lângă biserică. Cum ajungem la mal ne uităm după ambarcaţiuni. Nu prea văd urme de vaporaş, dar văd un doc cu bărci, şalupe şi din astea..şi ne gândim să închiriem o barcă. Mergem noi pe malul lacului până acolo… şi dăm de cel mai tare personaj pe care l-am văzut în viaţa mea. Nenea care închiria bărci era cel mai slow om posibil.. cred că l-am întrebat de 3ori daca ne închiriază barcă şi cât costă până când chiar am primit un răspuns concret. Îl întrebai ceva şi răspundea peste 1 minut… Slow tare de tot…încât dacă ar fi fost super linişte ai fi putut să-i auzi rotiţele învârtindu-se înceeeeet de tot în cap.

Era chiar cât pe ce să renunţ, pentru că vorbea cu un alt nene care se întorsese cu barca şi îi explica nush ce chestie cu motorul, ca tre să-i facă nush ce ca să nu se înnece.. şi începusem să mă gândesc că băi frate, da’ înseamnă că tre să fie foarte complicat să mergi cu barca pe lac…iar imaginaţia mea deja încropise un scenariu în care rămâneam stranded în the middle of the lake…şi 2 ani mai târziu ne vedeam la „I shouldn’t be alive” pe Discovery… Trebuie să menţionez că eu nu mai fusesem niciodată cu barca…

Anyway, până la urmă ne pune omu benzina în rezervor şi suntem good to go. Observ că avem o singură vâslă şi la cât de crizată sunt eu îi zic: „nu ne mai daţi o vâsla, ca să avem pentru orice eventualitate?” La care omu îmi spune caaaaalm: „A, da nu aveţi nevoie.”..Okaaaaay….de parca ştia el că ar fi imposibil să se defecteze motorul…

Ne urcăm în barcă (bineînţeles cu o sigură vâslă.. era bună şi aia la o adică..) şi plecăm.

Am luat doar jumătate de oră (= 30 ron), ceea ce am regretat după aceea, pentru că într-un sfert de oră cu barca cu motor nu ajungi chiar foarte departe… şi în al doilea sfert de oră tre să te întorci de unde ai ajuns. Lacul este de altfel imens, nici măcar nu am ajuns în locul unde se face bifurcaţia spre cele două cozi… daremite să ne plimbăm pe una dintre ele..

Ne-am bucurat de priveliştea minunată, de senzaţia nemaiîncercată de mine până atunci şi mai ales de faptul că nu mai vedeai decât maxim o barcă pe lac cât vedeai cu ochii.

Nu am văzut însă nicio biserică în lac pentru că lacul era plin, şi mi s-a explicat că nu se vede decât când nivelul apei este scăzut.

După mica noastră plimbare cu barca ne-am suit în maşină cu destinaţia Sălciua de Jos, unde mergem la Cascada Şipote şi dormim la noapte, la o pensiune.

La drumul de întoarcere avem norocul să vedem şi nişte căluţi frumoşi cu un mânz.

Odată ajunşi înapoi în Gilău, se merge spre Cluj, apoi Turda şi de la Turda, pe DN75 spre Câmpeni.

La Cluj nu am oprit pentru că nu era pe lista noastră de obiective…. Am văzut însă din mers un bartai cimitirul pe bartai dealul.. care chiar era interesant / straniu…

Pe drumul între Turda şi Sălciua norii se hotărăsc să-şi bată un pic joc de mine, şi bagă o ploaie torenţială de nu mai vedeam nimic cu tot cu ştergătoare. Eram vai de capul meu, stăteam iar lipită de volan căscând ochii la maxim ca să văd chipurile mai bine. Mă gândesc să trag pe dreapta până se mai linişteşte puţin…da de unde! Drumul nu era deloc generos pentru asta.. aşa că a trebuit să continui drumul orbeşte, în timp ce unii viteji mă depăşeau cu viteza luminii… Nu zic, eu am solenza, probabil ei aveau vizibilitate mai bună, parbrizul altă treaba…zic şi eu…..da eu ce să fac dacă vizibilitatea mea tindea vertiginos spre 0…?

În fine, înainte de Sălciua avem norocul să se oprească, nu de alta da sigur ratam drumul, şi, după cum aveam să aflu, nici nu ar fi fost o idee bună să merg pe drumul spre pensiune pe ploaie torenţială.

Ocupaţi să nimerim drumul spre Pensiunea sub Piatră, uităm că este cam ora 18 şi mai aveam timp să mergem la Cascada Şipote, şi, văzând indicatoare spre pensiune, facem stânga în dreptul primăriei şi pornim spre drumul despre care ştiam că are 5 km, jumătate asfaltat, jumătate nu, dar practicabil…

Mă învăţasem deja că ceea ce înseamnă practicabil pentru alţii, nu este şi pentru mine, aşa că înaintez cu prudenţă. Cam doi km cât a ţinut drumul asfaltat am fost chiar uimită. Este un drum comunal care e lin ca-n palmă, ceea ce e o raritate în sate. Aşa că mă apucă optimismul.

Aşa de repede cum m-a apucat, la fel de repede mi-a şi trecut…pentru că odată ce se termină asfaltul, începe drumul pietruit care şi urcă niţel. Nu zic, este ok, adică nu sunt hârtoape, dar trebuie mers încet.

În scurt timp observ că ne aflăm pe un drum lat cât o maşină (la limită!!!), în dreapta râu, de jur împrejur pădure, şi constatăm că ne aflăm pe un traseu montan, marcat cu cruce albastră. În momentul ala îmi dau seama că drumul arată exact ca o potecă pe care faci drumeţii pe munte, doar că e o idee mai lat.. Singurul lucru care te derută sunt stâlpii de electricitate, pe care, unu la mână, nu îi întâlneşti pe traseu montan ,şi doi la mână, îţi spun că eşti pe drumul cel bun spre „ceva” ce are nevoie de curent electric.

Cristi se uită disperat la roata maşinii în partea dreaptă şi îmi spune că dacă nu mă dau mai la stânga moare de inimă. Abia atunci îmi dau seama cam cât de strâmt e drumul… şi încep să mă rog să nu vină nimeni din partea opusă. Norocul e de partea mea… după un drum care după părerea mea a fost prea lung, ajungem la Pensiunea sub piatră, unde în parcare, spre marea mea uimire, abia găsesc un loc să parchez.

Este amazing cum tot drumul până aici a fost atât de pustiu şi de remote, iar aici e chiar populaţie, şi mai mult, pensiunea are o locaţie extraordinar de frumoasă, chiar în creierul munţilor, priveliştea chiar este superbă.

Mă bucur nespus că am ajuns şi aici cu bine, şi n-am mai dat în hârtoape, şi mergem să ne luăm camera. Ne loveşte cum intram o gălăgie enervantă care vine dinspre restaurant. Întreb recepţionista şi aflăm că are loc o reuniune de ţinşpe ani… Great! Sper să putem dormi la noapte.

Ne băgăm bagajele în cameră şi ne dăm seama că e încă devreme şi putem merge la gura Peşterii Huda lui Papară, care este la 300 de m de pensiune. Traseul marcat pe care l-am întâlnit pe drum ducea la peşteră. Spun la gura peşterii pentru că peştera este inundată şi nu se poate intra, decât poate cu cizme de cauciuc înalte şi cu echipament adecvat, lanterne etc.

Pe drumul spre peşteră mai întâlnim nişte oameni, ceea ce mă face să mă simt mai bine. Se ajunge cam în 15 minute, nu e de urcat.. însă mare lucru nu se poate vedea de afară. Ne căţărăm un pic pe nişte pietre, apoi pe pasarela existentă, unde există şi panouri informative şi apoi intrăm în vorbă cu oamenii care erau mai erau acolo şi aflăm că se poate urca pe un alt drum pentru a vedea o cascadă de unde provin apele care îşi fac de cap în peşteră. Însă noi nu mai avem timp nici azi, nici a doua zi pentru asta, pentru că e ceva de urcat, şi ca timp, şi ca diferenţă de nivel.
Aşa că ne mulţumim cu ce am văzut aici şi ne hotărâm să încheiem ziua şi să mergem la masă şi la culcare.

Ziua 1   Ziua 2   Ziua 3   Ziua 4   Ziua 5   Ziua 6   Ziua 7   Ziua 8   Ziua 9
Ziua 10   Ziua 11   Ziua 12   Zilele 13 & 14


RĂMÂI MEREU ÎN LEGĂTURĂ CU NATURA

Dacă ți-a plăcut povestea, te invit să te abonezi la newsletterul Natural și vei primi inspirație și resurse exclusive pe care le trimit doar abonaților.

Despre autor

ALEXANDRA

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să-l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

COMENTARII

  1. Buna Alexandra , numele meu este la fel ca al tau Alexandra . Am vizionat cu placere pozele din turul romaniei pe care l-ai parcurs si mi-as dori sa descoper si eu romanina la fel. La 18 ani am plecat din Romania sper Statele Unite la facultate . Anul acesta de ziua mea imi propusesem sa fac un tur mic al romanie in drum spre constanta. Eu sunt in Deva. Ai putea cumva sa imi dai si mie niste indicii cu ce as putea vizita in drum spre Constanta? Multumesc aniticipat

    Răspunde
    • Buna Alexandra! :) Pai, inainte de toate spune-mi te rog, vei merge cu masina? Vrei sa faci si ceva trasee montane? Daca da, cam ce experienta ai?
      In functie de asta o sa stiu un pic mai bine ce sa iti recomand :)

      Răspunde

VREI SĂ SPUI CEVA?

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei