Cetatea Făgăraș & bisericile fortificate Moșna și Biertan

Făgăraş – Cetate – Agnita – Moşna – Mediaş – Biertan – Brăteiu – Mediaş – Blăjel: 168 kmÎncepe să mi se ia şi mai rău de cort. Spatele meu nu se împacă foarte bine cu suprafeţele denivelate…În fiecare dimineaţă după cort mă trezesc cu o idioată senzaţie că nu m-am odihnit deloc bine. Din păcate, cu o mică excepţie în ultima zi, în continuare mai avem 2 campinguri planificate.Încerc să trec peste, şi ne înarmăm cu costume de baie şi cu speranţa că va ieşi măcar un pic şi soarele la iveală, cât facem şi noi o baie.

Nu mai ştiu exact ce oră e, dar ţin mine că ne-am trezit destul de devreme, ca să nu facem baie laolaltă cu juma’ de Făgăraş, aşa că abia când termin eu cu baia mea, abia atunci a început să se aglomereze.

Mă duc la duş. Aici experienţa bad showering nr. 2. Fiind conceput ca un complex cu piscină, şi nu ca un camping, duşurile sunt şi ele destinate celor care fac baie în piscină, şi nu omului ca mine, care vrea să facă un duş pentru a pleca mai departe la drum, şi nu pentru a merge apoi acasă în propria baie pentru desfătare. Drept urmare, cabinele de duş nu au uşă, aşa că, dacă nu eşti exhibiţionist, faci baie cu costumul pe tine, pe şestache, rugându-te să nu intre nimeni. Şi când zic nimeni, mă refer atât femei, cât şi barbaţi, pentru că era foarte uşor de ajuns de la unii la alţii…

După duşul chinuit, îl culeg şi pe Cristi care mai, mai că începuse să se dizolve în bazin, mâncăm, ne pregătim, şi plecăm spre Cetatea Făgăraş.

Ceea ce credeam eu că e o mare cetate ce merită văzută, s-a dovedit a fi relativ dezamăgitoare. Iniţial când intram, înaintăm până în curte, de unde se face intrarea în Muzeul de Istorie, care este în interiorul cetăţii, lucru pe care chiar nu doream să-l vizitez. Observ însă că şi aici sunt în desfăşurare lucrări de refacere, mai exact sunt „urme” ale lucrărilor, deoarece activitate, nema.

Nu mai fusesem niciodată aici, dar după capul meu, căutam o oarecare cale de a intra cumva pentru a ne putea plimba pe lângă zidurile cetăţii. Zis şi făcut. Reperez omul care pare a avea legătură cu ce se petrece pe acolo, îl întreb dacă nu pot să văd zidurile, şi, exact ca în filme, când ditamai bodyguardul îţi ridică cordonul ca să intri în club, aşa ne ridică şi omul sfoara care chipurile nu te lăsa să pătrunzi în Cetate, ca să putem explora.

Pe cât de mare mi-a fost satisfacţia că am putut intra, cam pe atât de mare mi-a fost dezamăgirea..
Ne plimbăm noi ce ne plimbăm, căutam să urcăm într-un turn, dar intra dacă ai pe unde…
Ne căţărăm un pic… Dar „interesantul” ezită să apară. Am văzut ce-i drept nişte „încăperi”, care sincer la cât de stranii erau şi după cum erau concepute, pot să îmi dau cu presupusul că e posibil să fi fost, la vremea lor, camere de închisoare, sau poate şi mai rău, camere de tortură…

După scurta plimbare, ne dăm seama că nu sunt prea multe de văzut, aşa că ne luăm tălpăşiţa.

Am uitat să spun în prealabil, că Ziua 7 a fost cam ultima zi de munte, şi că după aceea am intrat în Transilvania, unde targeturile sunt Bisericile fortificate şi Cetăţile.

De aici de la Făgăraş trebuie să ajungem la Mediaş, cu o mică oprire la Biserica din Moşna, dacă stăm bine cu timpul.

Se merge spre E68, la Voila se face dreapta spre Agnita, iar după Agnita iar dreapta spre Mediaş. Este un drum cât de cât ok, fără prea mari probleme, deci îl recomand la nevoie.

Moşna este chiar în drum, nu trebuie mers pe alte „străzi” lăturalnice. Văd biserica că se iţeşte şi hotărăsc să opresc, pentru că pare chiar frumoasă. Copilotul meu doarme nu mai ştiu de unde, şi când opresc maşina crede că suntem deja la Biertan. Ha ha ha..ce gumă bună… da cât credeai că ai dormit domle?

Ţin minte că eram tare înţepenită, aşa că mi-a prins tare bine. Cristi, foarte dezorientat, încearcă să se trezească din mers, şi cum ne apropiem noi agale, observăm că suntem cam singuri…. ca de obicei… nimic neobişnuit…totuşi senzaţia de weird se menţine…

Biserica Moşna este una dintre cele mai frumoase biserici gotice târzii, fiind construită între anii 1480 şi 1486. Este înconjurată de o amplă fortificaţie ţărănească şi întărită cu turnuri, care înglobează şi o veche capelă gotică, probabil din secolul XIV.

Fascinaţi de câte cotloane sunt în fortificaţie, la un moment dat ne pierdem unul de altul, fiecare umblând aiurea pe unde nu trebuie. Cred că a durat cam 20 de minute până să ne găsim iar, timp în care bineînţeles, am mers şi până la maşină să văd dacă s-o fi dus „dracuşorul” acolo…

Nu ar fi mare problemă, dar să te pierzi şi să rămâi singur (singură în cazul meu, că pe el nu cred că-l durea prea tare la bască..) în ditamai biserica fortificată…. nu a fost chiar fun…

După ce am mai vizitat încă un loc frumos, uitat parcă de lume şi pustiu, am plecat cu ideea să vedem unde ajungem, la Biertan, la Brăteiu, sau la ambele… nu ştiam exact dacă şi cât timp avem…

Brăteiu este tot o biserică fortificată, imediat după Mediaş, pe DN14 spre Sighişoara.

Ajungem la Mediaş şi pornim spre Biertan, trecem de Brăteiu, cu gândul de a vedea la întoarcere dacă mai avem timp…

Ajungem la Biertan, pe un drum care pleacă din DN14 foarte ok, şi asta în primul rând pentru că Biertan este una dintre aşezările din Transilvania trecute pe lista patrimoniul cultural mondial UNESCO. Acest lucru se observă şi când ajungem acolo prin autocarele cu turişti străini şi chioşcurile cu suveniruri, ceea ce nu vezi în alte părţi neam. De aici cred că am luat cred singurul suvenir, un calendar pentru 2010 cu biserici fortificate, de la o tipă care vorbea extraordinar de fluent germană cu un… german of course. Astfel că atunci când m-am băgat şi eu în seamă să întreb cât costă, mai întâi am stat să mă gândesc dacă tipa o fi româncă şi dacă nu cumva ar trebui să întreb în engleză eventual… ca să nu par de la ţară…. Auzi tu, pe plaiuri româneşti… (Era româncă)

Fortificaţiile din jurul bisericii sunt considerate drept cele mai puternice din Transilvania. Are trei rânduri de ziduri, 6 turnuri şi 3 bastioane construite în etape diferite începând cu secolul XIV.

Sunt multe de văzut la Biertan, nici nu ştii pe unde să apuci, şi se vede clar varietatea de stiluri, datorită perioadelor diferite în care s-a mai adăugat sau modificat câte ceva Urcăm printr-o scară acoperită de lemn până în curtea propriu-zisă a bisericii şi acolo ne dăm seama că s-ar putea să ne trezim cu o mică furtună.. vântul începe să bată puternic…cerul arata ca înainte de potop… lucruri care ne stânjenesc un pic vizita…

Dar, păşim în biserică şi surpriză, suntem întâmpinaţi de un sunet extraordinar de orgă… Încântarea durează pe toată durata învârtelii noastre în biserică, şi, spre uimirea mea, continuă destul de mult şi după ce plecăm din biserică…

În interior, văd că lumea se holbează la o uşă care prezintă o enormitate de zăvor, care clar este ceva deosebit.

Asta ca mai târziu, şi mai exact acum, când căutam ceva informaţii despre biserică pentru a încânta cititorii, găsesc următorul text:

„De faimă internaţională se bucură uşa sacristiei, cu un sistem foarte complicat de 19 încuietori, realizată de meşterii locali în anul 1515 şi care a stârnit un interes deosebit, fiind premiată la Expoziţia Mondială din 1900 de la Paris şi care constituie un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală, datorită excepţionalelor intarsii şi a sistemului original de închidere, care funcţionează şi astăzi.”

Măi să fie, cred că era chiar uşa cu pricina… Nu sunt sigură though…

Am făcut poze bisericii din toate unghiurile posibile, dar pe bune dacă-mi ieşea vreuna klumea… Ideea era că indiferent unde stăteai, era imposibil să prinzi într-o singură poză toată fortificaţia…Far from it..

Vremea rea deja începe să mă sâcâie, soarele zici că nici nu mai exista, aşa de bine era ascuns, aşa că plecăm.

Şi iată că am făcut un timp bun şi avem timp şi de Brăteiu. Oprim frumos, ne înarmăm cu voinţă, însă nu găsim intrarea! Culmea, nu? Ne învârtim, ne codim… da intra dacă ai pe unde… Într-un final întrebăm pe cineva care-i şmecheria, şi aflăm că cică e închisă publicului, pentru că se lucrează…

Şi aici se lucrează???????? Ia uite domle ce i-a apucat hârnicia pe ăştia fix în criză… Mai ce treabă….

Acestea fiind aflate, we head back to Mediaş, cu ramificaţie spre Blăjel, în sus pe DN14A, unde mergem la Camping Două Lumi.

Din Mediaş se face dreapta, spre Târnăveni. Oricum, Blăjel e foarte aproape de Mediaş.
Nici aici nu scăpăm de serpentine. Este ceva extraordinar. Nu conta, crecă puteam să fiu şi la câmpie, că tot de serpentine dădeam…
Nu e munte, hello…suntem la Mediaş, dar ca să treci de un deal, tre sa-l urci pe serpentine, şi să-l cobori tot pe serpentine…

Ajungem noi la Camping, tot în genul campingului din prima seară, micuţ şi cochet. Gazda: un tip foarte olandez. Ştie română, dar tot stângace ne înţelegem cu el. Noi sunasem pentru căsuţa de 2 persoane. Eu, ca să mai scap de cort, făcusem caz de furtuna care părea să vină, şi deşi mergeam la camping, am preferat sa dorm pe ceva mai omenesc.

Însă când ajungem acolo, ne prezintă o cameră în loc de căsuţă. Îţi dai seama, cum naiba îi explici tu lu’ nenea că tu ai sunat la tel, si că vroiai căsuţă… Am întrebat cât costa (şi la asta i-a luat ceva până s-a prins ce vrem.. eu întreb cât e şi el îmi spune ca e mare…. gee’ I can see that!), preţul e ok, aşa că mă las de explicaţii şi ne instalăm. Camera ce-i drept este chiar super, foarte spaţioasă, de fapt intended for a family of 4…

Next, ne loveşte foamea. Îi arătăm omului semnul de lehamite şi ne zice că tre’ să mergem spre Mediaş, sus pe serpentine că e acolo un restaurant foarte bun….

Zis şi făcut, ne suim în maşină, ajungem sus în deal, trecem în viteză pe lângă un local puţin comunist care pare cam nepopulat şi ajungem în Mediaş, realizând că acela era, şi că l-am ratat…
Back again, de data asta oprim, păşim cu sfială şi ne aşezăm la masă.

Localul este gen old stile, însă ţin să spun că servirea a fost impecabilă, mâncarea multă şi gustoasă, şi , cel mai important, a fost cea mai ieftină mâncare ever. Dându-ne seama cam cât dădeam pe mâncare usually, ne-am minunat până la sfârşitul concediului de cât de ieftin am putut mânca aici.

Aşa că dacă vă aflaţi cândva în Mediaş, recomand cu tărie să faceţi un detour de doar câţiva km (vreo 4-5). Chiar merită!

După această masă copioasă, back to the camping, relaxare juma de oră în hamac (just love it!) şi somn dulce în PAT!!!!! Doamne, I love PAT!!!!

***Ca paranteză, ţin să spun că aici am observat din nou că străinii sunt absolut fascinaţi de agroturism. Deci ei iau frate rulota, copiii de un crac, şi vin aici şi stau cu săptămânile. Aici era de exemplu o familie de olandezi (cred) cu 2 fetiţe mici foarte drăguţe care se jucau de zor cu tatăl lor… aveau beculeţe colorate agăţate la rulotă şi ziua probabil se bălăceau în mica piscină de care dispune campingul. Aaaahhh.. This is life!!!!

Paratenza numarul 2: recomand de asemenea şi acest camping. Este foarte curat, gazda e super, ai multe facilităţi, başca mai ai şi internet moca.

Ziua 1   Ziua 2   Ziua 3   Ziua 4   Ziua 5   Ziua 6   Ziua 7   Ziua 8   Ziua 9
Ziua 10   Ziua 11   Ziua 12   Zilele 13 & 14