Weekendul în care am fost în Cheile Dobrogei mă lăsase total nesatisfăcută :)) De atunci îmi făcusem eu planul pentru Vf. Păpuşa, însă nu prea mi-a convenit vremea ce se anunţa. Dar ce te faci când te întorci din Cheile Dobrogei şi ţie îţi scapără încă picioarele să urci la munte? Only the obvious: îţi propui ca următorul weekend, dacă e vreme bună, să urci pe Păpuşa. Şi cu asta, basta! Şi cum eu de regulă când îmi propun ceva, toate chestiile naşpa se dau la o parte, să mă fi văzut vineri seară cu ce rânjet pe buze îmi făceam rucsacul. La o parte, Vf. Păpuşa here I coooome!
Fiindcă planul era să urcăm duminică pe vârf, am plecat sâmbătă la o oră total nefirească din Bucureşti, ceva gen 10 sau 11, nu mai ştiu exact. Nu ne grăbeam, aveam tot timpul din lume.
Dar, ca un sfat prietenesc, cel mai bine e să plecaţi de vineri seară, pentru că se ajunge foarte repede din Bucureşti acolo şi e mult mai puţin obositor pe urmă. Noi duminică am avut puţin de tras. Dar a fost bine şi aşa…
Drumul de la Câmpulung la Cabana Voina este recent reabilitat şi e o adevărată plăcere. Nu de alta dar am auzit că înainte era groaznic, jalnic, oribil şi îngrozitor la un loc, deci… e o treabă bună.
Înainte de Cabana Voina nu se putea să nu ne oprim la Barajul Râuşor, unde am tras câteva poze, dar şi un frig de ne-a-ngheţat mâna pe aparat, fiindcă era un vânt ca de creastă, nu alta.
La Cabana Voina am făcut o mică pauză de masă, fiindcă deja se făcuse ora prânzului.
Apoi am continuat cu maşina încă un pic (cam 1 km cred), până la barieră. Aici de poate lăsa maşina. E puţin loc, dar, dacă o lăsaţi, nu o lăsaţi chiar în faţa pensiunii care e acolo, că nu e frumos. Am înţeles că dacă vorbiţi dinainte cu cabanierul, vă poate lăsa bariera deschisă, şi se poate merge (cu o maşina cu gardă cel puţin de Logan şi cu un şofer obişnuit cu drumuri forestiere) până la Cuca. Noi am sunat cabanierul joi sau vineri, şi deja plecase la cabană, şi nu ne-a răspuns căci nu este semnal la cabană, dar l-am sunat pe Răzvan de la România Pitorească şi ne-a spus să ne ducem liniştiţi (adică sunt locuri libere). Dar bariera era închisă şi nu am mers cu maşina.
Cabana Voina (1020m) – Cabana Cuca (1210m): 1h 15
Pe drum, pe urmă… m-am bucurat că nu am fost cu maşina, pentru că nu aveam cauciucuri de iarnă şi am întâlnit aşa de multe porţiuni cu gheaţă (sunt şiroaie de apă care mai ajung şi pe potecă) încât m-am îngrozit.
În fine, drumul complet, de la barieră până la cabană are cam 4-5 km. Drumul urca foarte puţin şi e numai bun de plimbare. La Cabana Cuca ne-a întâmpinat Matilda, aka Maty, o căţeluşă pe care aveam să ajung să o îndrăgesc enorm, şi sper din tot sufletul să o revăd data viitoare când voi veni la Cuca.
În cabană, linişte şi pace, nu mai era nimeni altcineva. Ne-a întâmpinat soţia cabanierului, ne-am instalat în cameră, era cald şi bine şi după ceva timp ne-a luat, inevitabil somnul :P
Somnul ăla, dulce, care te ia imediat după ce ai inhalat aer proaspăt de munte şi te aşezi în pat într-o cameră de cabană încălzită de sobă…
După o oră – două am scos nasul din cameră şi am fost trataţi ca cei mai de seamă oaspeţi de către cabanieri, care sunt nişte oameni chiar de nota 10. Ne-au servit cu o grămadă de chestii, din mâncarea lor, căci aveau prea multă…
A fost o seară foarte frumoasă, ne-am simţit foarte bine, şi eu, cel puţin, mă voi mai întoarce aici, chiar şi doar pentru a sta la cabană.
Dat fiind că a doua zi aveam o zi lungă, ne-am culcat destul de devreme, foarte încântaţi că suntem doar noi în cabană şi e linişte. Cred că n-am apucat să ne zicem noapte bună, că de-odată văd nişte lumini mişcătoare pe la geam. Zic, aaaa, stai aşa că vine cineva. Din păcate, aşa a fost, a venit un grup de băieţi care se cunoşteau cu cabanierul şi ne-au mai ţinut treji ceva timp. Din fericire, le-au dat cea de-a doua cameră, ceea ce a fost foarte drăguţ din partea lor.
A doua zi, a trebuit să ne trezim destul de devreme. Traseul până pe Vf. Păpuşa nu este nici uşor, nici scurt, şi pe urmă mai trebuia să şi coborâm la maşină, şi să mai ajungem şi înapoi în Bucureşti.
Cabana Cuca (1210 m) – Vf. Păpuşa (2391m): 4 h
De la început am fost întâmpinaţi de o urcare gen panta prostului prin pădure, care ne-a încălzit destul de repede.
Bucuria era că Maty, căţeluşa drăgălaşă, s-a decis să ne însoţească. Din păcate, cred că am plictisit-o grav, pentru că mergea mult mai repede decât noi şi acum o vedeam, acum n-o mai vedeam, dispărea, numai ea ştie pe unde, în explorare probabil :)
Greu a mai fost drumul prin pădure, dar ceea ce nu ştiam eu era că şi după ieşirea din pădure (unde de regulă mă simt mai bine) urcarea va continua la fel de susţinut.
Sincer….. m-a terminat urcarea aia. Nu se urca pe o potecă evidentă, ci prin iarbă uscată, din aceea pâlcuri, pâlcuri, care este extreeem de obositoare pentru picioare. Părerea mea. Ceea ce era mai rău, însă, era că nu vedeam încotro mergeam. Doar urcam şi urmăream stâlpii, urcam şi urmăream stâlpii. Am zis că nu-i adevărat. Aveam ceva privelişti foarte frumoase, recunosc, în special în stânga, dar în faţă, numai urcare şi iar urcare. Când credeam că s-a terminat urcarea, hop urma alta.
Doar când am ajuns în Şaua Grădişteanu am avut parte de o mică porţiune mai plată. Dar atât de mică încât nici n-am apucat să mă odihnesc. Spre vârf se merge în continuare spre stânga, şi urcuşul greu începe iar. Mai nasol era însă că aici sus bătea vântul destul de tare, ceea ce însemna că aveam doi “demoni” de învins.
Această ultimă urcare, care a durat cam 1h 45, a fost o maaare încercare. Simţeam că am picioare de plumb, de fapt că eram toată de plumb, vântul mi se părea extrem de aspru, iar panta incredibil de grea. Mai rău era că, la fel, nu vedeam unde trebuia să ajungem, noroc că era Maty deschizătoare de drumuri. Nu ştiam unde era vârful ăsta şi de ce nu mai ajungem odată la el, dar clar era că nu mai aveam răbdare.
Recunosc, am fost răsplătiţi şi pe drum. Bucegii erau ornaţi frumos cu o mare de nori superbă, iar când am văzut şi creasta tăioasă a Pietrei Craiului pe care nu demult ne „plimbasem”, parcă parcă am mai prins un pic puteri.
Nu prea multe însă, pentru că, la un moment dat, când chiar credeam că am ajuns pe vârf, am realizat că m-am înşelat amarnic, şi am capitulat.
Nu ştiu dacă mai exista vreun loc de pe corpul meu care nu era obosit. Trebuia să mă aştept, de fapt, pierdusem aproape toată condiţia fizică de nota 10 din vară. De când ne-am întors din Dolomiţi, mai făcusem doar un traseu micuţ şi plimbarea prin satele Peştera şi Măgura din octombrie.
Daaar, când voinţa e mai puternică decât oboseala, reuşeşti să te mai şi ridici :P
Lacul Râuşor în dreapta
Ultimii paşi înainte de a ajunge pe vârf
And it was sooo worth it! :) O dată ajunşi pe vârf, jur că am uitat de tot! Toată durerea a dispărut (hmmm, simt că mă repet, sunt sigură că am mai trăit asta în vreo tură) şi am început să zburd de colo colo, făcând poze în continuu. De unde dispăruse mai devreme, hop a apărut din nou şi Maty, nu de alta dar ca să fim formaţie completă pe vârf.
Pe traseu sau pe vârf cred că e inutil să precizez că nu am mai întâlnit pe absolut nimeni altcineva, aşa că nu avem poză cu toţi 3 + Maty…
De pe vârf se văd 3 alţi munţi, de fapt 4 dacă iei în considerare şi Leaota. Bucegii în spate, Piatra Craiului în prim plan, iar spre nord vest se văd şi Făgăraşii. Vârful Păpuşa este cu adevărat un vârf foarte special şi, dacă nu ne-am fi grăbit şi n-ar fi bătut vântul aşa sălbatic, am mai fi stat aici mult şi bine.
Vf. Păpuşa (2391 m) – Cabana Cuca (1210 m): 2 h 30
Coborârea a fost ceva mai uşoară, însă mersul prin iarba aceea enervantă chiar n-a fost foarte plăcut nici la întoarcere. Genunchii au avut şi ei un pic de suferit, dar măcar am ajuns înapoi în timp record, 2h30, faţă de 4h30 la urcare.
După un aşa traseu, şi frumos dar şi greu, am fost din nou răsfăţaţi de cabanieri cu mâncărică bună şi am şi primit o sticluţă de sirop de muguri de brad de la cabanieră. Cred că e de prisos să vă spun că l-am băut în următoarea săptămână ca pe suc :P (btw, este foarte bun la răceală, când aveţi dureri în gât).
Când am terminat de mâncat era deja destul de târziu şi ne-am dat seama că vom parcurge aproape tot drumul pe întuneric.
Cabana Cuca – Cabana Voina: 1 h
Dar n-a fost bai, mai ales că am plecat o dată cu cabanierii, pe care i-am şi dus cu maşina până în Piteşti. Deci a fost super ok primul nostru traseu la frontală, şi am ajuns cu bine înapoi acasă, declarând Iezer-Păpuşa un munte superb, în care abia aştept să ne întoarcem.
Câteva panorame în loc de încheiere:
RĂMÂI MEREU ÎN LEGĂTURĂ CU NATURA
Dacă ți-a plăcut povestea, te invit să te abonezi la newsletterul Natural și vei primi inspirație și resurse exclusive pe care le trimit doar abonaților.
LOGISTICA TRASEULUI
Cabana Voina – Cabana Cuca – Vf. Păpușa și retur pe același traseu
Timpi intermediari:
Ziua 1
Cabana Voina (1020m) – Cabana Cuca (1210m): aprox. 1h 15
Ziua 2
Cabana Cuca – Vf. Păpuşa (2391m): 4h30
Vf. Păpușa – Cabana Cuca: 2h30
Cabana Cuca – Cabana Voina: 1h
Tip traseu: drumeție
Diferență nivel: + 1370 m
Distanță: aprox 20 km
Stare marcaj: ok
Sezonalitate: tot anul, cu atenșie iarna, în funcție de starea zăpezii
Surse apă: la cabana Cuca şi în Poiana Sf. Ilie, la 2h30 de la cabană, în stânga bordeiului ciobănesc, cum urci, la nişte pietre albe (ne-a spus cabanierul că era îngheţat acum, nici nu ne-am dus să îl căutăm)
Data: 26-27 noiembrie 2011
Hărți: Munții noștri Făgăraș & Iezer Păpușa Android | iOS
HARTĂ
INDICATOARE
CAZARE
Cabana Cuca
Preţ loc: 25 lei / persoană / noapte (actualizat 2019)
Telefon: 0348 820 101 (tel. fix); 0774 698 211 – Romica Serbanescu de luni pana vineri; 0733 885566 – Razvan Nuta)
ALTE UTILE
Se poate ajunge la Cabana Voina şi cu trenul / microbuz până în Câmpulung și apoi cu taxiul din Câmpulung. Taxiul costa în 2011 cam 50-60 de lei (eventual împărţit la 3 sau 4… poate fi convenabil).
Multumesc pentru idee, musai de facut imediat ce se mai duce din zapada!
Cu placere! Cred ca merge sa te duci pe la finalului lui mai…
Pe cabanier si pe sotia lui i-ati dus pana la Pitesti, nu Ploiesti. In rest esti deosebita prin mesajul transmis tuturor care iti citesc descrierile despre deplasarile tale prin munti.
Eu citesc cu placere toate comentarile tale, fiind unul dintre inpamantitii traseelor pe munte.
MisterB
Poate pana la Pitesti. Sau nu mai e nea Romica cabanier?
Asta toamna tot Romica era…
Pe acolo mai e o varianta de traseu: se urca de la Voina spre lacul Iezer, apoi Rosu, Batrana, Papusa, si coborare pe la Cuca sau pe Gainatu Mare (misto nume pt un munte :-D ), desi pt asta iti cam trebuie 2 zile.
Aoleu, ma scuzati, am scris eu prost Ploiesti in loc de Pitesti. Evident ca e Pitesti, si da, tot dl. Romica e cabanier, cum sa nu :)
O sa corectez imediat!
Da, pai pe partea aia cu lacul Iezer avem in plan sa ajungem la vara :)
Ai modificat intre timp?:))..,pt ca eu am citit Pitesti..scris corect…buna seara..o intrebare Alexandra: cand poate fi facut acest traseu impreuna cu o persoana putin obisnuita cu muntele?..bine..am facut cu ea vf Moldoveanu si Negoiu dar in 4 zile..acum 2 resp 3 ani..multumesc anticipat!
Da, sigur, am corectat, scrisesem din graba Ploiesti :)
Ideal ar fi sa il faceti vara, ca sa fie cat mai multe ore de lumina. Traseul nu e tocmai unul de incepatori datorita diferentei mare de nivel, insa cu rabdare si plecat foarte devreme dimineata de la Cuca, se poate face. Carari cu soare!
Frumosi munti!
Iubesc Iezerul!!!! Cred ca ti-am spus
:). Si ma laud si eu cu o postare aproape la fel de buna :)))
http://dumitrelmarius.blogspot.com/2012/03/happy-ski-in-iezer-papusa.html
Chiar doua :)))http://dumitrelmarius.blogspot.com/2011/08/iezer-papusa-pe-doua-roti.html
Ah, pai unde crezi ca am vazut eu poze superbe cu lacul iezer? Pe blogul tau :)
Abia astept sa vina vara sa ma duc acolo.
Peisajele sunt pur si simplu minunate. Cred ca am sa inramez un tablou cu una din pozele tale din Bucegi. Multumesc pentru imagine.
Pai atunci cred ca o sa incep sa-mi vand pozele, ca vad ca se cere! :)
Pe viitor te voi ruga sa te semnezi cu numele tau (ca link poti pune orice vrei tu).
Iezerul e muntele meu de suflet. Iar fotografiile tale imi fac dor de el desi n-a trecut o luna de cand am fost acolo. Deja am ajuns de 4 ori dar… sper sa fie… and counting. Pe Gainatul Mare n-am ajuns si e pe lista dorintelor. :)
Da, da, stiu ca tot vizati Gainatul ala Mare dar n-at iajuns inca :))) Data viitoare cu siguranta il bifati :P
Felicitari pentru tura si fotografii ! incredibile. am fost si eu weekendu asta pe creasta, nu a fost chiar asa curat cerul.
Mersi frumos!
Da, din pacate asa e cu muntele… uneori avem noroc… uneori mai putin :)
Si noi am patit de multe ori sa nu fim foarte norocosi cu vremea, chiar si daca nu ploua :)
Buna. Efectiv m-a lasat fara cuvinte panorama cu Bucegii…E absolut ireala poza, peisajul…Sunt abia la inceput, nu ma pot declara asa fan mare al muntelui, dar articolele si pozele ce le ai trezesc in mine dorinta asta de a explora muntii nostri…Ti-am preluat cateva din sfaturi; multumesc pt ele si pt experientele ce le impartasesti. Esti de milioane. Cristi Baraian
Da, si pe mine! Sa o vezi pe viu! :)
Nu ai pentru ce, sper sa te ajute ce gasesti pe aici pe blog si in continuare, si iti doresc mult succes in explorarea muntilor nostri :)
Multumesc frumos de aprecieri :) Te mai astept pe aici!
Buna Alexandra, as dori sa te intreb care a fost mai exact traseul de la cabana Cuca pana la vederea muntilor Iezer Papusa. Te intreb deoarece, acum vreo 7 ani..cand aveam doar 13 ani, am fost acolo in excursie cu colegii plus profesorul de geografie. Am ajuns la Cuca, si dupa ce ne-am hranit bine :D am urcat chiar din stanga cabanei.. printr-o padurice, cu copaci insemnati, asa cum ai mentionat mai sus..am urcat mult si bine, pana am ajuns intr-un loc drept, intins,..unde am si poposit..nu iti spun ce am simtit cand am vazut privelistea grozava de acolo..muntii Iezer-Papusa au reusit sa imi provoace emotii pana la lacrimi ..de fericire evident :)
Intrebarea mea este asadar daca ati parcurs acelasi traseu pe care l-am parcurs eu atunci..doar pana la vederea muntilor..nu si pe munti..pt ca nu cred ca vom avea timp sa mai mergem sa-i exploram si pe ei :D dar mi-as dori tare mult sa revad acel loc..unde chiar pe un copac cazut..am stat de ne-am odihnit. a fost incredibil. Ieri, am ajuns la Cuca..insa prietenii nu au avut curajul sa mearga pe unde stiam eu..insa nici eu nu eram prea sigura ca e corect drumul..au trecut totusi 7 ani :D oricum, nici nu am fost sa intrebam la cabana, lucru gresit pt ca ne puteau oferi sigur informatia corecta. dar te-am gasit pe tine, si sper sa imi oferi raspunsul pe care il caut. Multumesc frumos. Apropos, fotografiile tale sunt incredibile! felicitari! cu drag, Andra!
Buna Andra!
Traseul facut de noi a fost chiar cel mentionat la inceputul articolului:
Cabana Cuca – Vf. Păpuşa (2391m) – Cabana Cuca (bandă albastră, 7h15 cu tot cu pauză pe vârf)
Cabana Cuca – Cabana Voina
Nu imi dau seama exact pe ce traseu ati urcat voi dar noi am urcat pe cel marcat, cu banda albastra. Era bine daca intrebati la cabana, v-ar fi spus acelasi lucru si v-ar fi aratat pe unde sa o luati. Oricum e singurul traseu marcat ce porneste de la Cuca.
Insa tu faci o confuzie… in momentul in care esti la Cuca si urci, esti DEJA in Muntii Ieyer Papusa. Si cand ati iesit la acel loc intins de care spui, ai iesit in golul alpin al Muntilor Iezer Papusa. Ceea ce ati vazut voi de acolo de sus sunt Muntii Bucegi, a caror priveliste te-a impresionat asa tare. Ei te-au emotionat asa de tare :)
Din descrierea Andrei, cred ca au plecat spre Papusa si s-au oprit in saua Gradisteanu. Nu cred ca puteau sa vada Bucegii din sa, ci varful Papusa.
Ba da, tocmai! Acolo am presupus si eu ca am ajuns. Pentru ca Saua Gradisteanu e primul loc din care se vad Bucegii si Leaota. De acolo nu aveau cum sa vada Piatra Craiului in schimb.
Vf. Papusa nu se distinge exact din Saua Gradisteanu, se vede doar panta pe care trebuie sa o urci, nu e nimic interesant in directia lui.
Mai puteau sa admire de altfel si inspre est, spre varful Iezer. Si incolo se vede frumos…
Salutare..
Am considerat ca se vede vf Papusa din cauza ca asa ne-a spus atunci dl profesor. si am ramas cu ideea aceasta :D uite..o sa scanez o poza cu mine in acel loc..de atunci :) poate vazand muntii din poza, imi vei putea spune ce munti sunt cu adevarat.
Dar oricum, legand povestea ta, cu povestea mea, si cu raspunsul lui Bogdan, cred ca reusesc sa gasesc raspunsul meu :D
Oricum, data viitoare vom intreba si la cabana..ne-am invatat minte :D trebuia sa fi intrebat de la inceput..dar din cauza ca nu prea am vazut pe nimeni.. probabil ca asta ne-a oprit. Iar singurul copac inscriptionat cu banda albastra (de langa cabana)..nu ne-a dat curajul sa urcam pe acolo….vezi tu, datorita timpului indelungat care a trecut de atunci cand am fost ultima oara. In mintea mea am traseul, dar teama sa nu ii ratacesc pe prieteni si mai ales nesiguranta ca drumul a ramas acelasi..m-au nedumerit.
Te gasesc pe facebook? nu cred ca stiu cum sa atasez poza aici :D
Multumesc frumos pentru raspunsuri!
Lasa, nu regreta! Mai bine ca nu ati mers, urcusul pana sus nu e deloc usor si dureaza ore bune. Poate grupul nu era pregatit pentru asa ceva.
Da-mi un mail cu poza la alexandra @ bloguldecalatorii.ro si poate ne dam seama de unde e facuta.
Ai idee unde pot gasi o harta (tiparita) cu masivul Iezer Papusa? Tot caut una prin librarii dar pana acuma n-am avut succes. Stii de vreo editie mai noua tiparita? (sau de unde pot cumpara o editie mai veche)? Merci!
Daa, pai vezi ca muntii iezer sunt trecuti pe harta muntilor fagaras. Nu tre sa iti iei o harta separata :)
aaa, ok, merci fain! :D
Cu placere! :)
Multumesc, Alexandra pentru articol!
Eu am ajuns in august la Cuca. Am incercat sa dau de cabanier la 0745156266, dar nu mi-a raspuns la telefoane / mesaje. Poate nu mai e numarul lui? Pe pagina de facebook e alt numar: 0774 698 211 – cabanier Romica Serbanescu.
Noi am am campat langa cabana seara, cabanierul a venit noaptea si am stat de vorba cu el dimineata, conditiile au fost ok. Am platit 10 lei / noapte.
Buna Alina! Eu am vorbit atunci cu Razvan de la Romania pitoreasca pentru rezervare.
Acestea sunt numerele: 0348 820 101 (tel. fix); 0774 698 211 – Romica Serbanescu de luni pana vineri; 0733 885566 – Razvan Nuta
Multumesc si eu pentru articol! Urc si eu sambata pe Papusa , pentru prima data . Sper sa prind o fereastra de vreme buna.
Succes! Vezi ca o sa fie zapada proaspata depusa. Iti tin pumnii cu vremea! Tura faina!
Iti multumesc pentru avertizare !Da , am gasit zapada proaspat depusa si am fost extrem de atent . Ne-am intors cu bine de pe varf. O sa revin pe acelasi traseu dupa ce isi mai intra primavara in drepturi, pentru ca mi-ar fi placut sa vad privelistea de pe varf. Smbata ..ceata-ceata-ceata.
Pentru putin! Oh, imi pare rau ca a fost ceata! Sa mai mergi, e foarte frumos de pe varf! Carari cu soare!
Multumim de indrumari, am fost in acest weekend lung de la Oradea 9 persoane. Dl Romica este plecat si domnisoara care il inlocuieste este o fata de nota 10. Conditii mai OK decat ma asteptam. Patul a fost comod si rigid (fiind supraetajat cel de sus simte toate miscarile daca nu e rigid patul). Cu curatenia a fost un punct negru, nu va uitati sub paturi…, dar servirea a fost ca la restaurant, domnisoara ne-a gatit, exista curent pe timpul zilei daca este soare (panouri fotovoltaice) si seara se da drumul la generator care asigura curent pentru inca cca. 3 ore. Si culmea nu este semnal GSM, dar exista internet prin Wi-Fi prin antena parabolica. Am fost pe un traseu lung Cabana Cuca-Vf. Papusa-pe marcajul linie rosie ce duce spre Vf Rosu am urcat pe Vf Batrana dupa care am coborat pe drumul dintre Cabana Voina si Cuca si am urcat 3 km pana la cuca.(coborarea in padure e extrema ne-a terminat geninchii la toti) 23.3km cu diferenta de altitudine 1500m. Cu o zi dupa noi doi baieti au urcat pe acel marcaj albastru din stnga cabanei si au intalnit un urs care se uita la ei, dar au reusit sa-l sperie. Noi am intalnit un cioban mai jos de Saua Gradisteanu care a zis ca tocmai in noaptea precedenta i-a pradat ursul un miel. Cainii ciobanului doar latra nu sunt agresivi. Vremea a fost frumoasa cand am pornit dar cand am ajuns pe saua Gradisteanu s-a schimbat brusc pentru ca valea Tamburei a generat niste nori ce urcau spre Varful Papusa si am ajuns intr-o ceata cumplita. Noroc cu GPS-urile…
Multumim mult pentru impartasirea experientei! Ture faine!
Buna Alexandra,comparativ cu traseul :cab.Cuca-vf. Papusa cum este ca dificultate traseul : pens. Piscu Negru-vf. Lespezi ? Felicitari pt. faptul ca impartasesti experienta unor trasee foarte fruoase prin muntii nostri !
Mersi furmos, Adrian! :)
Sunt similare aceste 2 trasee pe timp de vara.
Dar, cand e zapada sus, inainte de Lespezi este o portiune mai tehnica ce poate pune probleme.
La aceasta vreme inca e ceva zapada pe acolo pe sus.
Daca vrei sa faci Lespezi as mai astepta inca vreo 2-3 saptamani minim.
Ture faine!
Bună Alexandra,
Vreau să te întreb în comparație cu traseul :Bușteni-Jepii Mici-Platou-Canton-Jepii Mari-Bușteni, traseul ăsta este mai ușor sau mai greu. Asta dacă ai făcut și acel traseu. Am văzut că ai scris că sunt 14 km. Asta înseamnă distanța de la Cabana Cuca-Vîrf Păpușa și retur?
Mulțumesc,
Buna, Nicolae!
Ca diferenta de nivel sunt cam la fel, ca dificultate tehnica, Jepii mici e mai greu.
Spre Papusa, dupa ce iesi din padure, nu mai exista poteca batuta, se merge pe iarba densa, si asta poate fi inconfortabil pentru talpi fata de o poteca normala, cum e pe jepi, si asta mai e o diferenta.
Da, cei 14 km sunt intre cuca si papusa, dus intors, am gresit un pic acolo, trebuie sa corectez, mersi frumos!
Mulțumesc pentru informații !
Cu multa placere! :)