M. Baiului – Cabana Gârbova & Muchia Susaiului

După o zi superbă cu cer senin şi soare cât cuprinde, astăzi, când chiar ne doream soare, am avut parte de vreme la polul opus.

Am convenit să facem parţial traseul pe care mi-l doream eu, şi anume Predeal – Clăbucet Plecare – Cabana Gârbova – Vf. Clăbucetul Taurului şi retur.

Din păcate, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. La Predeal, ca de obicei: pe pârtie e îmbulzeala ca în fiecare week-end de iarna, de parcă se sparge conducta de schiori dintre şi … persoane care vin să se dea cu punga. No comment.
Drumul de la Cioplea până la telescaun mi s-a părut interminabil. Fiindcă era deja destul de târziu şi ideea traseului se schimbase cumva ca să includă şi Cabana Susai, am urcat cu telescaunul. Cel mai amuzant a fost faptul ca băieţii mă întrebaseră dinainte cam cât costa telescaunul, şi eu în sinea mea m-am gândit că ar putea fi undeva în jur de 10 lei, la care lumea a fost foarte contrariată pentru că li se părea mult. Atunci am zis: „Ei, păi lasă că acuma când o să mergem, o să ne bucurăm că o să fie mai ieftin de atât nu?”
The joke was on us, pentru că nesimţirea la Predeal pare să atingă cote din ce în ce mai înalte, pentru că urcarea nu a costat „decât” 16 lei, mai ales pentru o diferenţă de nivel de 400m. Asta în condiţiile în care eşti în telescaun, şi nu în telecabină sau telegondolă, care, btw, la Sinaia, pentru o diferenţă de nivel de 440 m, costă 10 lei.

Also, se pare că de când n-am mai fost eu la Predeal, s-a schimbat instalaţia de telescaun; acum porneşte de undeva mai în faţă, şi un telescaun are 4 locuri acum, în loc de două, şi băncuţa e tapiţată, probabil ca să nu-ţi înţepenească behindul dacă se întâmplă să rămâi acolo atârnat pe perioade de ordinul orelor.

Luni, 1 feb 2010, 80 de turişti au rămas blocaţi mai bine de o oră în telescaunul de pe Clăbucet datorită unei defecţiuni. Cool, nu?

După ce ne-am suit haotic în telescaun, am sesizat cu stupoare că ceaţa era la ea acasă, ba mai mult stătea întinsă pe canapea, mânca cipsuri şi se uita la TV. Nici un gând să plece prea curând. Chiar dinainte să ne dăm jos din telescaun, eram deja cu capul în ea. Nu vedeai la 5 metri în faţă. Genial! Când ne-am dat jos, ne întrebam ce dracu căutam noi acolo. Oricum pe Clăbucetul Taurului, chiar dacă am ajunge (deşi nu ştiam traseul decât până la Cabana Gârbova) nu vom vedea nimic, nici pomeneală de panorama deosebită asupra Bucegilor.

Ca idee, nu vedeai scheletul de beton armat al fostei cabane Clăbucet Plecare, iar când am ajuns lângă ea ne-am şi speriat, că a apărut aşa brusc, ca o navă fantomă în largul mării. Brrr…

Nu vedeam absolut nimic în nicio direcţie, şi, mai mult, era să greşesc drumul, pentru că mergeai ca şi legat la ochi. Pe deasupra mai şi cădea un fel de ninsoare super măruntă, pe care nu am sesizat-o foarte tare decât când lumea a observat că aveam păr de bunicuţă.

Nu ştiu cum, dar am văzut până la urmă stâlpul de unde începea traseul (triunghi albastru) şi am pornit, nu prea ştiu nici cu ce idee.

 Clăbucet Plecare – Cabana Gârbova: 30 min

După ce am început să coborâm un pic, vizibilitatea parcă s-a mai îmbunătăţit puţin. Dar înainte de asta, am experimentat senzaţia de a vedea un câine imens ieşind efectiv alergând din ceaţă fix în faţa noastră. A apărut în aşa hal încât aveai senzaţia că s-a teleportat atunci şi a ieşit dintr-o gaură neagră sau ceva. După el încă un câine sau doi, dar mai mici. Noroc că erau friendly. Erau câinii de la cabană, care însoţeau căruţa care face transporturi între Clăbucet Plecare şi Cabana Gârbova. Când ne-am fâţâit noi pe acest traseu, am observat că a făcut vreo 2 drumuri, dintre care unul doar ca să aducă nişte globuri pentru bradul de Crăciun. Nu ştiu dacă era chiar musai să chinuie calul ăla să tragă la căruţă pentru doar atâta lucru. Traseul nu este unul greu, dar îmi amintesc că mă gândeam că pentru o căruţă cu cal, câteva porţiuni cu pante mari nu sunt chiar floare la ureche.Pe stâlpul de la Clăbucet Plecare scrie că ajungi în 15 minute. Este evident un timp pe care probabil îl poţi obţine vara. Noi am făcut acum cam 20-30 de minute la dus, iar la întors vreo 45 de minute.

Odată ajunşi la cabană, am intrat să ne încălzim cu o ciorbă. Nu mai fusesem aici din decembrie 2002, deci 7 ani, dar am recunoscut imediat interiorul, chiar şi fără toţi studenţii claie peste grămadă în sala de mese. Din cate am văzut pe net însă, camerele au fost renovate şi sunt cu 2 locuri si baie proprie. Când am fost eu, am stat într-o camera cu vreo 3 sau 4 paturi, iar la baie nici nu vreau sa-mi amintesc cum era.

După o discuţie de grup am ajuns la concluzia că nu mai avem multe ore de lumină, urcarea pe Clăbucetul Taurului nu îşi mai are sensul, şi în continuare am optat să mergem pe muchia Susaiului, să renunţăm să mâncăm la Susai, pentru că ne-am fi întors pe întuneric, şi să ieşim de pe Muchie pe drumul care vine de la Cioplea. Zis şi făcut. Ne-am pornit pe drum de la Gârbova la 13:15.

 Cabana Gârbova – Clăbucet Plecare:  30-45 min

După o urcare de nici 100 m, a ajuns înapoi la Clăbucet Plecare, după care am schimbat triunghiul albastru cu crucea albastra, care coboară o porţiune (destul de enervantă iarna) pe pârtia Cocoşul.

 Clăbucet Plecare – Muchia Susaiului: 45 min

După ceva timp părăseşte pârtia, făcând la dreapta în pădure, unde începe propriu-zis traseul pe Muchia Susaiului. Practic este o plimbare prin pădure, în uşoară coborâre, chiar până la intersecţia cu drumul ce vine de la Cioplea (şi merge în continuare la Susai). După această intersecţie, sau un pic mai încolo cel mult, traseul începe să urce până la Cabana Susai.

 Muchia Susaiului – Cioplea: 30 min

După încă o plimbare liniştita întreruptă doar de 1 ATV sau 2, am ajuns, la 2 ore de la plecare, adică la 15:15, la Cioplea.Aici s-a încheiat încă o tură lejeră, printr-o zăpadă moale şi care nu punea deloc probleme, însă pe o vreme care nu instigă foarte mult la plimbare.Drept urmare, traseul final a fost: