București – Muzeul Cotroceni & Muzeul Satului & Palatul Paralamentului

Desi sunt in Bucuresti de aproape 7 ani si m-am simtit aici ca la mine acasa inca din prima zi cand am venit la facultate, recunosc ca nu mi-am facut niciodata timp sa-l explorez asa cum trebuie si sa aflu mai multe despre istoria pe care o poarta sau sa-i vizitez muzeele.

Astfel ca am fost foarte incantata cand am primit invitatia Corinei de la blogdeturism.ro de a participa la un tur numit “Prin Bucurestiul meu” organizat cu si pentru bloggeri si oameni care ciripesc de zor pe twitter. Si uite asa m-am trezit sambata la ora 8 si cu ochii mijiti am insfacat aparatul foto fara sa verific daca am si cardul in el. Norocul meu ca la prima oprire nu am avut voie sa facem poze iar pana la urmatorul obiectiv, dupa multa chinuiala, cardul meu a facut picioare si m-a gasit pe drum – adica mi l-a adus mama :)

Prima oprire a fost la Muzeul Cotroceni, la care nu pot decat sa incerc sa va conving ca merita sa mergeti, desi nu am nicio poza, insa pot sa va spun ca am fost foarte impresionata, nu numai de ce am vazut insa si de talentul si pasiunea doamnei ghid care ne-a facut turul muzeului.

Nu am retinut foarte multe amanunte, insa pot sa va spun ca am aflat de la ce vine denumirea de Cotroceni, si anume de la verbul „a cotroci”, care inseamna a se ascunde, a se piti, pentru ca pe vremuri, zona Cotroceniului era inconjurata de Codrii Vlasiei, care erau folositi ca refugiu de cei certati cu legea. Unii contesta aceasta proveninenta, insa doamna ghid a fost asa convingatoare incat nu am putut sa nu o cred.

Dupa o plimbare lunga prin interioarele frumos ornate ale muzeului, am fost transportati la Muzeul Satului, cel mai vizitat muzeu din Romania, unde m-am simtit extraordinar zburdand in aer liber. Am avut ocazia de a vedea o multitudine de tipuri de case, biserici sau alte obiective, dintre care voi enumera pe cele pe care le-am retinut si care mi-au placut in mod deosebit: casa din Salciua de jos, judetul Alba, mi-a tras atentia pentru ca am trecut pe acolo vara trecuta si pentru ca este deosebita prin faptul ca sarpanta acoperisului este mai inalta decat inaltimea efectiva a casei, pentru a asigura scurgerea rapida a apei; casa lipovenilor specifica Deltei Dunarii, pentru ca are o fatada foarte frumos decorata si pictata, de parca e casa piticilor din povesti; bordeiele din Draghiceni, judetul Olt, extraordinar de interesante prin faptul ca sunt semi-ingropate in pamant, pentru a putea fi disimulate in peisaj, deoarece aceasta zona a fost frecvent invadata de turci, dar si pentru protectie impotriva caniculei din vara si frigului din iarna.

De asemenea mi-a placut si casa din Curteni, judetul Vaslui, moara de vant si moara de apa, biserica maramuresana, desigur, dar si micuta biserica din Timiseni, jud Gorj.

Foarte fain mi s-a parut evenimentul cultural „Maramures – Cultura si traditie” la care am nimerit; astfel am avut ocazia sa vedem dansuri traditionale si costumele foarte frumoase ale maramuresencelor. Va recomand sa va intersati pe site-ul Muzeului Satului si sa va planificati vizita intr-o astfel de zi in care se desfasoara activitati traditionale, cum ar fi de exemplu Festivalul obiceiurilor de iarna „Florile dalbe”.

Dupa aceasta am plecat grabiti pentru a prinde programarea de la Palatul Parlamentului, insa nu inainte de a primi pachetelul de pranz oferit de Hotel Razvan, o idee foarte buna, mai ales ca ne era cam foame si ne-a adus aminte de taberele in care mergeam in copilarie. :)

La vizita la Palatul Parlamentului n-am mai avut noroc de un ghid la fel de bun ca al Muzeul Cotroceni, pentru ca inca de la inceput doamna s-a cam zburlit la noi, iar pe parcurs mereu parea ca o trag cainii sa ne conduca prin toate incaperile turului si se uita obsesiv dupa ultimii dintre noi care mai ramaneau in urma, de parca se grabea sa prinda vreun tren sau ceva. Insa dupa ceva timp nu a mai putut rezista farmecului grupului nostru si s-a mai destins si ea, ca a vazut ca altfel nu se poate cu noi, si pe terasa ne-a facut chiar si o poza cu tot grupul.

N-am retinut prea multe, pentru ca deja picioarele mele nu mai rezistau prea bine (vineri seara am fost si la concert Aerosmith si ma resimteam) insa mai auzeam din cand in cand tot felul de cifre din astea care mai de care, gen candelabre de 5 tone, camere de 16 m inaltime sau cea mai mare incapere din Palat, care are o suprafata de 2200 mp, care a rasunat cand cineva a facut o gluma foarte haioasa: „e mai mare decat toate apartamentele noastre la un loc” :))

Dupa asta domnul sofer ne-a mai plimbat un pic prin oras, in timp ce l-am ascultat cuminti pe ghid, pentru ca nu am mai fost niciunul in stare sa mai mergem sa mai vizitam ceva pe propriile picioare, si apoi am incheiat turul cu un pahar de vorba la restaurantul Kopel’s.

In final prezint multumirile Corinei, pe care o felicit pentru organizare, si partenerilor evenimentului: Paralela45 (de la care am avut la dispozitie autocarul si ghidul), Hotel Stil (care a oferit cazare celor 5 care nu sunt din Bucuresti), BlueAir (care i-a transportat pe cei 5), Norc.ro (care au ajutat cu achitarea biletelor de intrare) şi Hotel Răzvan (care nu ne-a lasat sa murim de foame si de sete).