Muntele Puturosu

 Povestea acestei excursii a inceput chiar la inceputul verii, cand s-a nimerit sa aflu ca si Adriana și Ioana au de gand ca in toamna sa viziteze zona Lacului Sfanta Ana. Si uite asa, sambata trecuta a sunat iarasi ceasul la 5, ne-am echipat cu toate cele si am incalecat pe cai spre Bixad, localitatea din care se ramifica drumul spre Lacul Sfanta Ana si Baile Balvanyos.

Spre entuziasmul meu, fetele mi-au dat frau liber sa fac traseul excursiei, si cu vreo 2 zile inainte de plecare am pus pe hartie o lista cu foarte multe obiective din zona, poate poate om vedea macar cateva din ele.. Era o zona total necunoscuta pentru mine, si mi-era un pic teama ca nici nu vom gasi unele dintre ele.

Pe drum unii am motait, altii au dormit de-a binelea, iar eu una am facut 13-14 caci nici nu-mi mai amintesc de cand n-am mai mers cu masina pe bancheta din spate, si nu la volan. Am auzit tot felul de povesti de groaza despre acest drum (Bixad – Sf. Ana) insa, desi nu am condus eu, am ajuns la concluzia ca este chiar ok, asta probabil ca atat eu cat si Adriana si Bogdan au trecut pe drumuri mult mai rele decat acesta.

Cand am ajuns in Bixad am stabilit ca in prima zi facem zona Baile Balvanyos, pentru ca acolo sunt mai multe de vazut, si lasam pe a doua zi intalnirea cu lacul Sfanta Ana, mai ales pentru ca rezervasem locuri la Cabana Sfanta Ana.

But fiiiiiirst…. am hotarat ca cel mai wise este sa mergem sa mancam, ca sa nu mergem hamesiti in traseu. Asa ca, atunci cand am ajuns la Hotelul Best Western Balvanyos, am avut intentia de a opri, numai ca, dupa cat de pustiu era pe acolo si cat de multe stele tronau pe usa, am zis pas si am mers mai departe. Numai bine ca am ajuns in statiunea Balvanyos propriu-zisa si am luat masa la Pensiunea la Cetate, unde am gustat niste specialitati locale foarte bune. Bogdan a incercat chiar o supa de visine, de care nu auzisem in viata mea pana atunci ca ar exista.

Chiar la 10 minute de Pensiunea la Cetate se afla o Mofeta amenajata, la care am mers imediat dupa masa. Era prima data cand vedeam asa ceva si ne-am invatit cu totii foarte curiosi de jur imprejur, ca sa aflam cat mai multe. Ce este o mofeta? Pai cel mai bine te prinzi citind regulile de utilizare care sunt afisate la fata locului. Cum ar fi: 1. In timpul sedintei miscati-va si vorbiti cat mai incet posibil pentru a nu tubura nivelul gazului. Inhalarea gazului mofetic este daunatoare. 2. Controlul nivelului de gaz mofetic se face cu o flacara deschisa (bricheta, chibrit) care se coboara incet, pana se stinge. 3. Aplecarea sunt nivelul gazului este periculoasa si interzisa.

Pe scurt, aici puteti veni sa faceti sedinte terapeutice cu gaz mofetic, la recomandarea medicului, pentru diverse afectiuni. Dintre noi, doar Bogdan a avut curaj sa coboare in mofeta, si s-a distrat cateva minute facand poze la bricheta care se stingea imediat ce o duceai sub nivelul care indica faptul ca nu ar fi o idee buna sa cobori capul sub el. :)

De aici ne-am intors la masina si am urcat inapoi spre Hotelul Best Western Balvanyos, pentru ca de aici porneste Circuitul Muntelui Puturosu, insa inainte de asta am mai facut o oprire scurta pe drum, in dreptul indicatorului spre Izvoarele Tamaduitoare, care se afla la cativa pasi de marginea drumului.

Ne-am minunat nevoie mare de cat de frumos sunt amenajate, dar mai ales de cum „fierbe” apa, ca urmare a fenomenelor post-vulcanice din aceasta zona.

De aici am mers in directia indicatorului spre Baile Apor, inca 2 bazine amenajate mai mari, unde sunt aduse chiar si bancute, pe care va puteti odihni si admira zona. Din acest punct se poate continua pe traseu prin padure chiar pana la Hotelul Best Western Balvanyos, insa noi am fost nevoiti sa ne intoarcem la masina ca sa o lasam in locul in care incepe si se termina Circuitul Muntelui Puturosu.

Eram tare entuziasmata pentru acest traseu, pentru ca citisem ca trece printr-o gramada de obiective, cum ar fi Pestera Puturosu, Cimitirul Pasarilor si Grota Ucigasa, Tinovul Buffogo si Grota cu Alaun. Asadar, sa purcedem! :)

Am luat in primire marcajul punct albastru si, inca de la inceput, o placuta ne indica 30 de minute pana la primul obiectiv: Pestera Puturosu. Abia asteptam sa-mi pun frontala pe cap si sa ma bag in ea, ca eu daca gasesc o grota in munte si nu intru in ea, nu ma simt bine :))

Insa cum am ajuns aici mi-am dat seama ca nu e deloc asa, pentru ca, surpriza, nu este o pestera care sa poata fi vizitata, datorita faptului ca nivelul capului nu poate depasi nivelul gazului. Numai la intrare este amenajat spatiul cu 2 bancute, tot sub forma de mofeta, in care se poate intra pentru tratamente. Nivelul gazului se poate observa foarte bine pe perete, sub forma depunerilor de culoare galbuie, care ajung deasupra bancutei., pe cand in interiorul pesterii se vede ca depunerile sunt pana sus. Iar numele este bine meritat, caci mirosul de sulf te izbeste chiar inainte de a ajunge la ea. Am citit ca cica ar emana zilnic 3000 de metri cubi de gaz, avand cel mai mare debit din Europa. Cool, nu? :)

A, dar sa nu uit. Atat aici, cat si pe drum, desi traseul este in urcare, sunt amplasate bancute, ceea ce nu am vazut in viata mea pe munte. E o treaba foarte misto, si chiar ma gandeam la efortul depus de cei care au facut asta, carora le multumim, pentru ca sunt foarte bune pentru mici pauze de odihna.

Inainte de a ajunge la pestera exista un indicator care arata spre Tinovul Buffogo, atat la dreapta, cat si la stanga, pentru ca acest traseu este, dupa cum ii spune si numele, un circuit. Pentru a merge la Pestera Puturoasa trebuie mers in dreapta, iar pentru a ajunge la Cimitirul Pasarilor si Grota Ucigasa se merge in stanga, ceea ce am facut si noi, dupa ce ne-am intors la intersectie de la Pestera Puturoasa, pentru ca pe dincolo ni s-a parut ca am ocoli cam mult.

Dupa o mica urcare, o zona de plimbare si apoi o coborare destul de abrupta, am ajuns la valea ce poarta acest nume infricosator de Cimitir al Pasarilor. Aici vedem de la distanta panoul turistic, insa eu il ignor si ma napustesc cu ochii cat cepele spre gura Pesterii Ucigase imediat ce am vazut-o.

Ignor semnul de exclamatie de pe un panou mult prea vechi de langa gura, imi pun frontala si apas pe buton ca sa vad mai bine inauntru. Acu ucigasa, neucigasa, eu tre sa intru :)) mai ales ca nu inteleg de ce se cheama ucigasa daca nu vad nicio depunere galbuie pe pereti. Fac vreo 2 pasi si ma uit cu gura cascata, cu indicatorul de curiozitate la maxim, cand brusc, ma trezesc cu o intepatura extrem de puternica in nari, de parca cineva vrea sa ma sufoce cu o substanta toxica si, ca si cum mi-ar fi dat cineva o palma peste ceafa, fug speriata, impleticindu-mi picioarele, nestiind cum sa ies mai repede. Acu pe bune, daca scrie pe ceva ca e ucigas, stay away! :)

Cand ne-am intors la panou, evident ca pe el am citit ca este ciudata tocmai pentru ca nu se vad depunerile pe pereti si ca intrarea este interzisa.

Cel mai important este ca la fiecare dintre obiectivele pe care le-am intalnit sunt amplasate astfel de panouri cu harta traseelor, explicatii despre Masivul Puturosu si obiectul in cauza. Felicitarile mele celor care au facut aceasta treaba foarte buna!

Dupa ce am dat nas in nas cu gazul toxic, la propriu, am pornit tup tup prin padure, spre Tinovul Buffogo, pe drum intalnind mai multe feluri de ciupercute rosii si portiuni foarte salbatice si frumoase de traseu.

Tinovul a fost exact cum ma asteptam, cel mai frumos loc de pe ordinea zilei :) Este al doilea tinov de care auzisem in aceasta zona, insa spre deosebire de Tinovul Mohos, acesta se poate vizita liber, fara taxa de intrare.

Aici intalnim pentru prima data turba, pe care calcam tare sfiosi si amuzati in acelasi timp de faptul ca pare ca mergem pe niste saltele elastice. Ne-am invartim iarasi vreun sfert de ora, nestiind cu ce sa facem poze mai degraba, nu de alta dar am prins si o reptiluta mica mica ce se uita cu ochii mijiti la noi :)) Cerul extrem de albastru se oglindea extraordinar de frumos in ochiurile de apa si ne-am minunat iar de „bulbucii” pe care ii face apa.

Dupa ce ne-am clatit ochii cu astfel de minunatii, am pornit inapoi, de data aceasta insa alegand cealalta jumatate a circuitului, chiar daca poate parea ca ocoleste un pic, insa nu ne doream sa urcam panta abrupta pe care coborasem, si ne gandeam sa schimbam un pic si peisajul.

Intr-adevar, am ajuns destul de repede inapoi la Pestera Sulfuroasa, dar nu inainte de a urca si aici o mica portiune, urmata de una pe curba de nivel, insa foarte ingusta. Noi fiind obisnuiti nici nu am bagat de seama imediat, insa la un moment dat Adrianei i s-au muiat picoarele de la raul de inaltime. M-as simtit foarte neputincioasa, pentru ca nu stiam cum sa o ajut, pe langa ea nu avea loc sa merg, si pe calea asta tin sa spun ca m-am simtit mai ales vinovata, pentru ca nu stiam de aceasta portiune si nu as fi adus-o pe aici daca as fi stiut….

Spre linistea ei, portiunea s-a terminat (sper eu suficient de repede cat sa n-o fi suparat prea tare) si am ajuns la Pestera cu alaun, care este inainte de Pestera Sulfuroasa. Aici nu am mai avut curaj nici macar sa bag capul, desi nu cred ca avea vreo ceva, insa stiti vorba aia.. dupa ce te frigi, sufli si in iaurt! :))

Se facuse deja ora 18, asa ca am grabit pasul si am sunat la cabana sa anuntam ca intarziem (atentie, nu este semnal pe traseu, decat in unele locuri).

Despre cabana asta nu stiam mare lucru, insa am zis let’s give it a try. Ne-am gandit ca mai rau decat in taberele din gimnaziu nu poate fi :) N-am fost insa scutiti de surprize, pentru ca am aflat ca nu exista nici macar apa rece curenta si ca apa pentru toaleta si spalat se ia din butoaie (apa calda stiam oricum ca nu e, nu ne asteptam, insa nici macar la podragu nu am patit sa nu fie apa rece la robinet). Ei, dar pentru 25 de lei de persoana nici nu aveam mari pretentii.

Lumina stiam dinainte ca nu este, asa ca nu m-am mirat cand ni s-a dat o lumanare cu care sa urcam in camere (una de 2 paturi si una de 3). Oricum nu mai conta nimic inainte sa ne aduca mancarea, caci visam cu totii la fripturele inca de pe traseu :P Dupa ce am macat niste bunatati rare (mai ales clatitele pregatite si ornate foarte frumos cu felii de portocala rosie, yummy yummy) am urcat in camere, cu frigul deja intrat in oase.

I-am zis lui Cristi sa faca rapid focul. Insa n-am mai putiut astepta pana sa se incalzeasca bine in camera, asa ca m-am bagat imbracata in sacul de dormit si am adormit (odata cu gainile) la caldurica si pe muzica facuta de lemne in soba. Noapte buna!

De aici am urcat cu maşina înapoi până la Hotel Best Western Balvanyos, de unde începe traseul Circuitul Muntelui Puturosu. L-am desenat pe harta google de la sfârşitul articolul şi în plus de asta la faţa locului veţi găsi panouri cu toate explicaţiile de care aveţi nevoie.

 Circuitul Muntelui Puturosu: 4 ore

View Circuitul Muntelui Puturosu in a larger map

Circuitul Muntelul Puturosu este desenat cu verde. A durat aprox. 4 ore, în condiţiile în care am făcut pauze considerabile la toate obiectivele şi nu ne-am grăbit deloc.

Pe harta apare desenat cu roz şi drumul spre lacul Sfânta Ana, dar despre capitolul ăla vorbim în articolul următor.