M. Ceahlău: revelion la Cabana Dochia

Scris de | Alexandra

După mulți ani de cochetat cu ideea de a petrece trecerea dintre ani la o cabană sus pe munte, de data asta în sfârșit mi-a ieșit. Și nu pentru că aș fi făcut eu ceva în sensul ăsta, ci pentru că am primit o frumoasă invitație de la Dorin de a mă alătura unui grup foarte fain în Ceahlău (ce-nseamnă să se ocupe alții :))). Pe Dorin îl știu din 2013, când cineva i-a dat share la filmulețul pe care îl făcuse la întoarcerea din Norvegia și de acolo ne-am „împrietenit pe facebook”. Iar anul ăsta am avut și plăcerea să îl cunosc, contrar hobbyului nostru, în București :) El și Aura sunt doi dintre cei mai deosebiți oameni pe care am avut ocazia să-i cunosc, și sunt foarte bucuroasă pentru asta.

Invitația lui venind undeva pe la sfârșitul verii, a fost pentru prima dată când am avut planuri pentru revelion cu atât de mult timp înainte. De regulă dacă mă întrebi la începutul lui decembrie ce fac de revelion, habar n-am să-ți spun. Asta pentru că nu-mi place să fac mare tam tam din chestia asta, nu mi se pare o noapte așa de importantă încât să faci ceva ultra mega special și să arunci cu o căruță de bani doar pentru că… așa se poartă. Nu-mi plac mesele festive, n-am fost niciodată la restaurant de revelion, n-am fost în club, n-am închiriat cabane… din simplul motiv că nu-mi place risipa (de orice fel… de timp, de bani, de mâncare, de energie, etc.) și toate astea înseamnă pentru mine risipă.

Până la urmă, dacă chiar vrei să faci ceva în seara de revelion, dacă mă întrebi pe mine cred că în primul rând contează compania, și nu unde ești sau cu ce ești îmbrăcat.

Iar eu anul asta am avut ocazia să am o companie de nota 10 și să cunosc o mână de oameni pe care îi admiram de multă vreme pe facebook și încă o mână de oameni noi faini tare de tot, astfel că a fost una dintre cele mai reușite treceri dintre ani de muuultă vreme încoace. Despre talentul fotografic al lui Dorin, Șerban, Zsolt, Radu, Doru sau Lucian aș putea spune multe, dar vă las pe voi să îi descoperiți dacă nu îi știți deja :) Vă promit că veți deveni instant fanul fiecăruia dintre ei.

Drumul lung până în Ceahlău a meritat din plin pentru o astfel de companie și pentru a petrece ultimele două zile din 2015 și primele două din 2016 sus pe munte, chiar dacă am avut „noroc” să fie un ger de -20 de grade (+/- 4) de aproape puteai s-auzi cum crapă pietrele.

În afară de urcarea de la Izvorul Muntelui până la Cabana Dochia pe la Lutu Roșu din prima zi și coborârea pe același traseu din ultima, am rămas tot timpul deasupra cotei de 1600 de metri și ne-am împărțit timpul între somn, odihnă la căldurică (Dochia e poate cabana cu cele mai bune condiții din România la o astfel de altitudine), râsete și joculețe și nu în ultimul rând câteva trasee foarte faine, atât pe poteci pe care mai trecusem și în octombrie 2014, dar și pe poteci noi, descoperind cotloane frumoase prin care ne-a condus Dorin, care a mai fost în Ceahlău de nenumărate ori și îl cunoaște deja ca în palmă cred.

Câteva poze din primele 2 zile, care au fost de fapt ultimele din 2015:

DSC02768

În prima zi am ajuns la cabană fix la timp pentru a prinde cerul roz

DSC02774

Ultima dimineață din 2015, văzută fix de la ușa balconului camerei :)

DSC02776
DSC02779
DSC02781
DSC02787
DSC02791

Urmă și „pufulete” de cocoș de munte :)

DSC02843
DSC02859

Eu și un cuț frumos cu care ne-am trezit din senin pe traseu

DSC02873
DSC02878
DSC02930
DSC02931

Ultimul apus din 2015

Ultimul răsărit din 2015 l-am ratat. Băieții au spus că se trezesc, eu m-am gândit „hai că nu-mi mai pun alarma, dacă se duc ei, mă trezesc și eu oricum”, iar dimineață când s-au trezit am avut impresia că au zis că e înnorat, eu nu m-am dat jos din pat să văd cum e, și fiindcă eram super mega adormită, instantaneu m-am întors pe partea cealaltă, m-am afundat bine la căldurică la loc, și am adormit înapoi. Că să mă trezesc la 8 și să văd că era super senin și soarele tocmai ieșise. Deci practic nu am ratat răsăritul, doar că n-am văzut soarele cum s-a ițit și n-am ieșit afară.

Dar ultimul apus nu mi-a scăpat. Am avut nevoie de câteva clipe singură, așa că după ce m-am echipat bine (ca să nu congelez pe-acolo), am plecat la o mică plimbare eu cu mine, și am căutat un loc bun de făcut câteva poze. Am sfârșit prin a mă tot muta de colo colo, că n-aveam deloc stare. Dar liniștea, atât cea exterioară, cât mai ales cea interioară pe care am trăit-o în acele momente au făcut din acest ultim apus unul dintre cele mai deosebite din tot anul. Am reflectat cu fiecare pas la tot ce trăisem în tot anul ce tocmai se încheia, și la un moment dat nici nu mai știam dacă plâng de la vânt, de tristețe pentru experiențele dureroase sau neplăcute, sau de bucurie pentru cele frumoase. Cred că o combinație din toate trei :) Cert e că am lăsat în urmă 2015 un pic temătoare dar și cu zâmbetul pe buze, pentru că știu că lucrurile nu se întâmplă fără motiv și știu că după ce ți-e greu urmează să-ți fie și bine, și că cu cât mai greu îți e, cu atât mai mult vei aprecia ce bine îți e atunci când îți va fi bine, și știu că viața e compusă din suișuri și coborâșuri, nu dintr-o linie dreaptă, că dacă ar fi așa… am fi morți :)

DSC02962
DSC02976

Moțul acela din spate e chiar Vf. Toaca

DSC02989
DSC03000
DSC02992
DSC03010
DSC03019

Așa că după apus, am revenit înapoi la cabană pregătită 100% pentru 2016 :)

Primul răsărit din 2016

Fiindcă după nelipsitul ciocnit de la miezul nopții m-am culcat destul de repede, mi-am permis fără probleme să mă trezesc la timp pentru răsărit. Am încercat să mă mișc tiptil ca să nu trezesc lumea (sigur n-am reușit, dar măcar am încercat :P) și m-am strecurat afară din cameră cu gândul să merg pe o stâncă din apropierea cabanei pentru poze, nu departe de locul din care prinsesem răsăritul în octombrie 2014. Văzusem pe geam și o mică mare de nori, ceea ce făcea lucrurile și mai interesante.

DSC03051

Atâta doar că din nerăbdare, am ieșit un pic prea repede, și, fiindcă spre deosebire de seara precedentă, acum era un vânt care din -24 de grade cât erau oricum, real feel-ul cred că era undeva pe la vreo -35 (habar n-am, eu oricum de la -10 grade în jos mi se pare ger apocaliptic și nu mai percutez :)))))

Dar cum stăteam eu acolo pe stânca mea încercând să mă chircesc cât mai bine într-un loc cât mai ferit până când soarele se sinchisea să-și facă apariția, mă trezesc deodată peste mine cu un câinuț, fix când să apăs pe buton.

DSC03056

Cică să fac o poză la peisaj :))))

Săracul… îi era și lui așa de frig că tremura din toate încheieturile. Nici nu știu cui îi era mai frig, mie sau lui. Așa că ne-am încălzit reciproc. Mititelul se băgase așa de tare în sufletul meu că m-am înmuiat imediat. L-am luat în brațe, l-am mângâiat, doar doar s-o mai încălzi un pic, și nu neg că și mie mi-a ținut un pic de cald :))) Un scump, ce să mai… Și uite așa m-am prins primul răsărit din 2016 alături de un suflețel cald și inocent care nu m-a lăsat să salut soarele singură :)

După ce s-a ivit soarele n-am reușit să rezist prea mult, nu de alta dar îmi înghețaseră mâinile pe aparat cu tot cu supramănuși. Cam ATÂT de frig era. Când am pornit înapoi spre cabană deja mă bâțâiam incontrolabil.

DSC03071
DSC03111
DSC03116

2016 ne-a întâmpinat de asemenea cu vreme bună (chiar PREA senin dacă mă întrebați pe mine, dar noh, nu m-a întrebat nimeni ce părere am înainte să dea o astfel de vreme), și deși gerul a persistat (v-am zis că ger ca ăsta n-am prins de când sunt? :)))), am continuat să ne străduim să-l ignorăm cât de bine am putut, chiar dacă uneori bătea și un asemenea vânt că trecea prin toate straturile pe care le aveam pe noi (și în cazul meu chiar nu erau puține :D).

Câteva poze din ultimele 2 zile, care au fost de fapt primele din 2016:

DSC03139

Piatra Lăcrămată

DSC03159
DSC03160
DSC03168
DSC03172
DSC03193
12402073_10206196755977681_6973236599815409977_o

Prima dată când mănânc merișoare :D Erau semi-congelate :))Momentul ăla când e atât de frig că nu îți permiți să lași pe-afară nimic altceva înafară de ochi :) Mersi pentru foto, Doru!

Înainte de plecare

Cred că momentul meu preferat din toate cele 4 zile a fost cel din ultima dimineață. Ne-am trezit pentru răsărit, am mers vreo 15 minute până într-un loc secret știut de Dorin, dar n-am avut noroc de o spărtură în plafonul de nori care să ne ofere un spectacol de lumini.

DSC03205
DSC03211

În schimb, după ce am revenit la cabană și am mâncat, lucrurile s-au schimbat la 180 de grade, plafonul de nori s-a ridicat și ne-a lăsat să ne bucurăm de o lumină atât de frumoasă, cu o rază divină, o ninsoare măruntă și un dans de cețuri cum nu mai văzusem de multă vreme. Aproape uitasem cum e.

DSC03267

Raza magică :)

DSC03288

Atunci am sărit cu toții la poze în fața cabanei sau, unii dintre noi (me included), chiar pe balcon, de unde părea că avem locuri în primul rând la un spectacol de excepție. Ba chiar am lăsat și trepiedul la filmat vreo 15 minute afară, nu de alta dar să nu-l fi cărat degeaba :))) Că în afară de cuier de haine, săracu nu fusese deloc folosit. Și începuse să se scâncească la mine. Glumesc, așa de tare m-am bucurat că am reușit să fac filmarea asta, încât mi-am strâns bagajul cu zâmbetul pe buze. Acuma puteam să plec liniștită, I had all I needed :)

Și pentru că n-am răbdare până la finele lui 2016 să o includ în filmulețul de final de an (deși o voi pune și acolo), vi-o arăt de acum :D

https://youtube.com/watch?v=9eS1fE_JUJk%3Fshowinfo%3D0

Și nu pot să închei fără a-mi aduce aminte și de pisicile cabanei, două personaje extreeem de frumoase și de iubite, răsfățate de toată lumea, și pe bună dreptate. Eu sincer pisici așa frumoase nu prea am mai văzut. Îmi venea să le mângâi non stop și să mi le iau acasă la pachet, atâta doar că pe cât de frumoase sunt, pe atât sunt de fandosite, și abia te lăsau să pui mâna pe ele.

12562497_10153389650316309_176187947_o

Ca o divă

Din păcate n-am prins-o decât pe una dintre ele în poză, pe cealaltă (care e ȘI mai frumoasă) n-am reușit să o pozez din păcate și când mi-am adus aminte că mi-a scăpat, deja eram pe traseul de coborâre, prin una dintre cele mai faine păduri din câte îmi amintesc.

DSC03316

Cam asta a fost revelionul nostru pe munte. 4 zile în care chiar am reușit să mă relaxez, să mă deconectez, 4 zile în care, I can’t stress this enough, am cunoscut niște oameni de nota 10, și nu pot decât să-i mulțumesc mult lui Dorin că m-a invitat să mă alătur grupului. Cam ăștia am fost:

12544069_1123673384318969_1332959575_o

Nu-mi rămâne decât să vă urez în mod oficial La mulți ani și să vă doresc să aveți parte de un an cu multe visuri împlinite! Fiecare știți ceea ce vă doriți, așa că n-are rost să vă urez eu ceva ce nu vă trebuie, în afară de sănătate. De asta știu sigur că avem nevoie cu toții! :) Să fim sănătoși deci, că în rest… ne descurcăm noi cumva!

Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm

RĂMÂI MEREU ÎN LEGĂTURĂ CU NATURA

Dacă ți-a plăcut povestea, te invit să te abonezi la newsletterul Natural și vei primi inspirație și resurse exclusive pe care le trimit doar abonaților.

LOGISTICA TRASEULUI

Traseu acces                                          Cabana Izvorul Muntelui – Lutu Roșu – Cabana Dochia
Marcaj + 
Durată~ 4 ore la urcuș | 2h 30 la coborâre
MunțiiCeahlău
Punct plecareCabana Izvorul Muntelui (800 m)
Altitudine max.Cabana Dochia (1750 m)
Diferență nivel   1000 m
Tip traseudrumeție
Stare marcajok
EchipamentIarna e ideal să ai colțari (mai ales pe coborâre). Face lucrurile mult mai simple.
Hartă folosităMasivul Ceahlău | Dimap
Sezonalitatetot timpul anului
Data30 decembrie 2015 / 2 ianuarie 2015

ACCES

Venind dinspre Gheorghieni, în Bicaz se face stânga spre Vatra Dornei. Venind dinspre Piatra Neamț, în Bicaz se merge drept înainte. Până să se ajungă la Barajul Izvorul Muntelui, într-o curbă va apărea un indicator spre Izvorul Muntelui spre stânga. Se face stânga acolo și se merge încă 8 km, până la Cabana Izvorul Muntelui, unde se poate parca mașina pe partea stângă, chiar vis-a-vis de cabană.

Drumul asfaltat se continuă mai departe de acest loc, ajungând în final în Durău. Parcarea pentru mașini este chiar înainte de locul unde drumul cotește la stânga, pe care îl recunoașteți după o poartă din aceea înaltă care restricționează înălțimea vehiculelor (nu știu exact cum se cheamă) vopsită în negru și galben. Chiar înainte de asta este și ghișeul Parcului Național unde trebuie plătită taxa de acces (5 lei / persoană).

CABANA DOCHIA

Condiții:

  • Spre deosebire de 2014, acum am dormit într-o cameră de 4 locuri, cu baie în cameră (lux!) :) Paturile mi s-au părut comode, așternuturile erau curate, totul ok.
  • Preț: 50 lei / persoană / noapte
  • În cabană sunt și camere cu 2, 3, 7 locuri sau dormitoare mari
  • Camerele sunt dotate cu radiatoare care încălzesc foarte bine (am dormit în maieu, eu, care sunt foarte friguroasă de fel :)
  • Băile aveau și cabină de duș, dar nu prea era apă caldă. Am prins doar 1 dată, mai mult călâie. Nu știu dacă e o problemă generală sau era doar atunci, punctuală.
  • Mâncarea a fost bună de data asta. În 2014 mi s-a păruse un pic ceva în neregulă.

Telefon rezervare: 0730.603.801; 0730.880.004

CE SĂ IEI CU TINE


Abonează-te la newsletter și îți trimit imediat pe email lista cu tot ce ai nevoie pe munte.

Despre autor

ALEXANDRA

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să-l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

COMENTARII

  1. Ma bucur ca ai avut in sfarsit de an pe placul tau, iti doresc ca totul de acum sa fie exact cum iti doresti :)

    PS: Asa ce zambet am simtit pe fata mea cand am citit ca te-ai incalzit cu catelusul :D :D Ma bucur enorm cand vad/aud/citesc de oameni care iubesc animalele si nu „scarbesc” sa le mangaie.

    Răspunde
    • :) Mersi mult, Alexandra, si tie iti doresc la fel!
      Daaaa, iubesc foarte mult animalele! :D Sunt niste sufletele si ele, si inca unele foarte inocente. M-as umple cred ca de caini si de pisici daca n-as fi alergica :))))

      Răspunde
  2. Ce frumos! O experiență unică și un peisaj care îți taie respirația…Îți doresc un 2016 care să te surprindă plăcut pe toate planurile și îți mulțumesc pentru că ai împărtășit trăirile tale cu noi :)

    Răspunde
  3. Anul Nou sa-ti fie pe plac si cu sanatate (asa cum se zice: „ca-i mai buna decat toate!”).
    Frumos Revelion! Am petrecut si eu unul asa, cu zapada cat casa. A fost suuuuper!

    Răspunde
  4. Am intrat din nou cu placere pe blogul tau, mai ales ca in august am fost si eu cu sotul pe Ceahlau, urcând de 2 ori la cab Dochia, in cruce. Dar la alte temperaturi…. e frumos peisajul iarna, dar doar imi inchipui temperatura care era.
    Am gasit informaţii bune despre alte zone muntoase in care ai fost, te admir ca ai timp sa si scrii asa articole frumoase. Mult succes in continuare!
    Corina şi Zeno

    Răspunde
  5. Foarte frumoasa iesire de Anul Nou, inca nu am reusit sa-mi petrec trecerea dintre ani la munte niciodata. Ceva de genul primului rasarit din 2016 am prins si eu la Malaiesti la mijlocul lui decembrie. Superbe imaginile companionilor de drum, am ramas cu gura cascata.
    Un An Nou bogat in impliniri si cat mai multe calatorii frumoase cu care sa delectezi fidelii tai cititori. :)

    Răspunde
  6. Tot la propunerea cuiva, şi eu am petrecut Revelionul 2016 pe „coclauri”, la înălţime, pentru prima oară în viaţa asta – la Mălăieşti. Şi nici eu nu am stat la masă într-un loc special rezervat; numai cu familia – dar aia nu se pune, nu?
    Că nu prea am avut stare la masă la cabană în „noaptea specială” e altceva – mă ridicam din juma’ în juma’ de oră să urmăresc stelele, chiar şi la gerul ăla de -20/-25 de grade.
    Fotografiile cu apusul (şi răsăritul; dar eu „mor” mai mult după apus) sunt de milioane! Iar povestea ta transmite calm – cel puţin eu una asta am simţit.
    Cabana Dochia am prins-o în renovare în 2014 – văd că arată super acum!
    Hmmm… merişoare adevărate (nu făcute gem/dulceaţă) sau confiate am mâncat pentru prima dată în mijloc de octombrie 2015, în Valea Căldările din Bucegi. Nu-i aşa că-s bune rău?
    Şi ce puţină zăpadă era în pădure, cel puţin la coborâre…!
    Să ai un 2016 aşa cum ţi-l doreşti!

    Răspunde
    • Multumesc mult, Ioana!
      Da, mi s-au parut foarte bune merisoarele! Dimineata mancasem gem de merisoare la cabana, dar direct de la sursa e mult mai interesant :)
      Iti doresc si tie un 2016 plin de visuri implinite!

      Răspunde
  7. salut, fain blog, dar ma surprinde unul din sfaturile tale de munte:nu face gălăgie pe munte (pentru a respecta pe ceilalți turiști și pentru nu speria animalele). Imi pare ca asta e o invitatie la dezastru, deoarece trebuie sa faci ceva zgomot, ca altfel risti sa dai peste un urs sau ursoaica cu pui!
    Sunt oameni care umbla pas-pas pe munte, dar stiu ce fac si o fac intentionat pentru a fotografia/filma animale in salbaticie.Unul din ei: Ioan Stoenica, realizatorul unei emisiuni Pe poteci, spre inima ta.http://ioanstoenica.com/
    Eu personal era s-o patesc in muntii Cernei in 2003 umbland pe tacute ers sa calc peste o vipera!
    Asa ca acest sfat este un pic cam fortat, sa nu fie cu suparare.
    As mai completa sfaturile tale de munte cu:
    – este o mare diferenta intre un traseu de vara si acelasi traseu in iarna
    – tineti cont de cat tine ziua in anotimp si plecati cat mai devreme in traseu
    – nu pleca singur
    – nu pleca pe trasee nemarcate sau, daca pleci, sa fii sigur de repere, harta, busola, gps track-uri
    – intoarce-te din traseu daca se strica vremea sau se lasa intunericul si mai ai de parcurs peste 50% din el
    – nu pleca neechipat in drumetiile de o zi; este stiut ca in aceste drumetii se intampla cele mai multe belele.
    – nu pleca fara sa spui unde pleci, cu cine pleci si cat o stai plecat
    – nu uita sa iei apa si mancare si sa te interesezi unde te poti realimenta, ca pe munte nu ai Kaufland
    – daca se merge in grup obligatoriu persoana cea mai lenta si cel mai experimentat vor fi in fata, unul pentru ritm, celalalt pentru orientare
    – nu manca plante si fructe pe care nu le poti identifica suta in mie
    – cercetarea traseului trebuie sa includa: stabilirea rutei, starea marcajelor, starea vremii si prognoza, eventualele dificultati, localizarea unor potentiale refugii si a unei rute de evacuare rapida, evaluarea pregatirii fizice a participantilor si a starii si a gradului de echipare.
    Sunati la Salvamont nu doar pentru urgente, ci si pentru informatii, ei cunosc foarte bine zona.
    Nu dau sfaturi din aroganta, am umblat prin tinerete pe munte si vreau acum sa ma apuc din nou si ma pregatesc temeinic, sper sa ajung in aprilie la o tura in zona Petrosani si in mai in Cozia.
    Iti doresc drumuri bune si astpt o noua postare!

    Răspunde
    • Buna Radu!
      Sfatul cu galagia pe munte se referea mai degraba la zgomotele fara motiv (muzica ascultata pe telefon sau in casetofon (!! am intalnit!!), urlete degeaba, samd). Desigur ca pentru a nu avea probleme cu animalele, in padure in special e bine sa ne anuntam prezenta. Totul trebuie totusi facut cu bun simt, cam asta era ideea sfatului.
      Iti multumesc foarte mult pentru completari! :) Sunt total de acord cu toate!
      Numai bine, spor si bafta cu planurile pe care le ai! :) Carari cu soare!

      Răspunde
  8. O așa experiență, cine nu-și dorește?! Clar, nu eu! Chiar asta intenționăm sa facem anul ăsta! !! Ar putea fi Ceahlau! <3

    Răspunde
  9. helo, cum e traseul de la cabana izvorul mutelui pana sus la cabana Dochia? e nevoie de rachete de zapada?

    din ce gasesc pe net nu e pare un traseu foarte dificil.

    mersi!

    Răspunde

VREI SĂ SPUI CEVA?

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei