M. Ciucaș: Cabana Ciucaș & Vf. Ciucaș

Atâta doar că vineri dimineață m-am învârtit eu așa de bine că am pierdut microbuzul de Cheia care trebuia să mă ducă la punctul de întâlnire la ora stabilită, pentru că am căutat un taxi 20 de minute și nu am găsit nimic, și uite așa a stat tot grupul după mine. Fiindcă deh, când e de întârziat, nu are cum să fie o singură întârziere, tre să plece și microbuzul cu întârziere din București, tre să stea și vreo 10 minute în Ploiești, și mai tre să se întâmple și să fiu singura din microbuz care mergea în Cheia, și să mă transfere în Vălenii de Munte într-o mașină mică ce m-a dus până în Cheia. Ca să vezi combinație. Și uite așa am ajuns eu acolo spășită, cu ochii în pământ, de nu mai știam pe unde să scot cămașa (sau mai bine zis polarul) de rușine.

Noroc că am avut parte de oameni mai mult decât drăguți și m-au iertat repede :D Și recunosc că și mie mi-a trecut rușinea repede, nu de alta dar chiar înainte de plecarea din autogară am primit un cadou foarte frumos și neașteptat (un dublu cadou dacă mă gândesc mai bine :D), și eram super flower power :P

A fost un week-end pe munte mai neobișnuit, în sensul că nu a fost o ieșire clasică, în care în fiecare zi fac un traseu cam de dimineața până seara, ci, fiind un workshop foto, m-am lipit și eu de grup și m-am lăsat chinuită de talent (și când mă chinuie, apăi mă chinuie, nuuuu așa :))))), mai ales că am avut super norocul să fie în grup încă o persoană cu Sony A6000, care mi-a împrumutat o bună bucată de vreme un obiectiv 18-105 cu care m-am jucat ca un copil cu ADHD :D (mulțumesc Mircea! :)

Așadar a fost până la final o combinație foarte interesantă de prim apus misterios cu cețuri jucăușe, un răsărit cu o mică mare de nori, jocuri de lumini și dormitat la soare printre tufe :)))), urmat de un traseu Cabana Ciucaș – Vf. Ciucaș la ceas de după-amiază / seară, un apus colorat admirat chiar de pe vârf și desigur o coborâre la frontale, toate acestea presărate cu multe brândușe (că doar era aprilie, deh), cu formațiunile deosebite și inconfundabile ale Ciucașului, oameni faini și zâmbitori, revedere cu un prieten drag și multă energie frumoasă de la munte.

În ultima zi o mână de oameni s-au mai trezit o dată pentru răsărit, dar eu după o îndelungă analiză și un șir de hotărâri și răzgândiri, am capitulat și am ales somnul în loc de o trezire la 4 și încă o urcare spre vârf, de data asta pe noapte, nu de alta dar aveam multă oboseală acumulată și numai gândul la un somn dulce până pe la 9 mă făcea fericită :))

Cam cu pozele de mai jos m-am întors în tolbă (minus cele semnate de băieți), mă rog… m-am întors cu mult mai multe, dar am redus drastic și am tăiat la sânge până am rămas doar cu 28 :D

Ca o concluzie… Ciucaș a fost și va fi mereu un munte deosebit, și chiar dacă nu e el cel mai viteaz și mai mare munte de la noi și am fost pe el de multe ori, de fiecare dată mă surprinde cu ceva nou sau un unghi ce nu-l observasem dățile anterioare. Așa e Ciucaș… mereu cu cel puțin un as în mânecă :)

Trepied mai profi ca al meu nu mai avea nimeni :)))) Credit Ovidiu Satmari

Hibernare

Doar v-am zis că m-a chinuit talentul :)) Credit Ovidiu Lazăr

Muncă, muncă, dar mai și pierdem vremea :D Cei mai comozi boscheței ever! :D Credit Ovidiu Lazăr

Mi-am luat bocancii de iarnă DE-GEA-BA! Am crezut că în partea de sus, măcar peste 1800, va mai fi zapadă, dar m-am înșelat amarnic. Am fost foarte hilară la întoarcere, în gara Ploiești, când era în tricou și ditamai bolostâncile în picioare :)))
Credit Adrian Petrișor

Toată trupa pe Vf. Ciucaș :) Credit Adrian Petrișor

***

Aparat foto folosit de mine: Sony A6000 + 16-50mm + 18-105mm