Islanda: Norðurland

Scris de | Alexandra

15 mai 2019

După primele zile petrecute în Vest, am ajuns aseară în Akureyri, acest orășel la aflat pe malul unui fiord nordic, nu departe de cercul polar arctic. Akureyri nu este, de fapt, un mic orășel, ci unul dintre cele mai mari orașe din Islanda, numită și capitala nordului. Bine, orașele “mari” din Islanda se numără pe degete (de la o mână) și treaba asta cu “oraș mare” e relativă rău, dar, la scara Islandei, Akureyri e chiar mare. Are 19.000 de locuitori. Uaaaa!

Prima chestie pe care am observat-o în Akureyri a fost un semafor la care culoarea roșie era în formă de inimă. Zic, uau, ce tare, să fac o poză! După care am observat că toate semafoarele erau așa. Alea vreo 5 câte erau cu toatele în tot Akureyri-ul :))))

A doua chestie pe care am observat-o era că apa de la robinet mirosea a sulf. Clasic!

După ce ne-am cazat în seara anterioară, am ieșit la o scurtă plimbare, dar n-am rezistat mult, ne-a luat somnul instant. Am luat câteva cărți poștale de la librărie, am făcut câteva poze la clădirile frumoase (cu telefonul, ieșisem fără aparat) și apoi am vrut să urcăm până la biserica ce se prefigura la câțiva pași de hostel, dar, după ce am ieșit din librărie, ne-a fost prea lene să urcăm toate treptele alea :))))

A, da, este un oraș în pantă, nu departe are un munte de cea mai mare frumusețe. Clasic!

Am stat în Akureyri două nopți, iar în prima zi oficială exclusiv în nord am făcut un mic circuit pe la cele mai frumoase obiective din zonă.

Am început cu pădurea Vaglaskogur, care nu este deloc un obiectiv pe lista oricărui turist, dar pe lista mea era super important. Este pădurea din melodia Vor i Vaglaskogi, de la care a pornit toată nebunia asta și pe care am montat filmulețul călătoriei.

Trebuia neapărat să filmez acolo și, fiind foarte aproape de Akureyri, aceasta a fost prima oprire din zi. Islanda nu prea are multe păduri și, din ce mi-am dat seama, multe sunt plantate artificial, dar aceasta părea de la mama natură. Este una dintre cele mai mari păduri din Islanda (a doua), deși, când te gândești la pădurile noastre, este extrem de mică. Am găsit, din păcate, pădurea de mesteacăn neînverzită, abia atunci sosea primăvara cu câțiva mugurași din loc în loc, dar este acolo și o pădure de brazi, spre fericirea mea, și am făcut câteva filmări cu drona pe deasupra ei, în timp ce cu aparatul am încercat să surprind primăvara în cea de mesteacăn, așa cum zice și cântecul.

Nu a fost nimeni pe acolo cât am stat. Doar noi, pădurea și câteva petice de zăpadă încă rămase. Nu pentru mult timp.

Next stop: Goðafoss

Goðafoss se poate vedea de pe ambele maluri ale micului canion pe care și l-a săpat, dar acum nu se putea merge pe malul nordic din cauză că se lucra la amenajări. Cred că s-ar fi văzut fain și de acolo.

După care am intrat în Aburi land (denumirea oficială :))))

Lacul Myvatn (mă rog, din lac nu iese niciun abur, dar lângă se află băile termale cu același nume), Hverir și craterul Viti (Krafla) (nici din el nu iese niciun abur, dar de lângă… pfff!).

La lacul Myvatn nu am oprit decât la un moment dat când am văzut ceea ce credeam noi că sunt lebede pe o mini plajă cu nisip negru. De fapt erau gâște și am văzut o mulțime în Islanda până la final. Multe în zbor, altele pe jos, în unele locuri stăteau nu departe de oi.

Hverir – acest loc minunat care, dacă ai ignora aburii și mirosul puternic de sulf, ai zice că e un fel de Vulcanii Noroioși de la noi. Doar că e mult mai mult d-atât. M-a fascinat acest loc, parcă ești pe altă planetă. Aburi calzi ies din ceea ce par ar fi niște mini vulcani și nu poți să te abții de la a încerca să treci prin ei.

Fiindcă zărisem pe Maps.ME că e rost de o buclă în zonă, am făcut și o mică drumeție. Traseul nu e deloc comod la început, urcă o pantă foarte abruptă pe ceva ce doar seamănă cu o potecă. Terenul e destul de nisipos, moale și, deci, instabil, dar apoi se ajunge pe un vârfuleț, Namafjall, și de acolo se urmează o scurtă creastă cu vederi spre tot Aburi land-ul, care mai de care mai surreal, înainte de a coborî din nou spre platoul cu aburi și vulcani noroioși.

Sony A6000 + Sigma 30 mm

Pentru a proteja solul foarte fragil, în ultimii ani s-au montat stâlpișori cu sfoară care să delimiteze zona în care oamenii pot păși, chiar și pe mini-traseul făcut de noi. Mi s-a părut foarte ciudat să merg pe munte pe o potecă îngrădită, dar bănuiesc că sunt mulți care umblă aiurea și strică.

La Viti (Krafla) mi-a plăcut cel mai mult din toată ziua. Este un crater vulcanic în care s-a format un lac de culoare turcoaz, iar eu sunt ca un câine în fața căruia fluturi o halcă imensă de carne când spui “turcoaz”.

Am făcut și aici un mic circuit în jurul craterului, ca să vedem lacul din toate unghiurile posibile și imposibile. Am avut parte și de soare, spre fericirea mea, căci mai frumos decât turcoazul este doar turcoazul în soare :))))

Sony A6000 + Sigma 30 mm

Păcat doar că bătea vântul atât de tare încât nici vorbă să putem zbura drona. Se vedea și cu ochiul liber, la cât de vălurită era apa lacului, spre deosebire de calmul acela pe care îl au lacurile când nu e nicio adiere de vânt. Acum… ce adiere… bătea în dușmănie!

Nimic ciudat aici… Doar un duș cu apă caldă care curge continuu și o chiuvetă pe marginea drumului :))))

La întoarcere în Akureyri am avut o super surpriză: imediat ce am ieșit din tunel ne-a întâmpinat o lumină super frumoasă și am oprit numaidecât pentru a poza lupinii pe care îi zărisem de dimineață! Oh, ce bucurie! Nu aș fi visat să văd lupini în nord, mă gândeam că poate doar în sud vom avea ocazia, după jumătatea lui mai. Dar iată că am avut noroc! Yuhuuu!! Un vis împlinit!

Jurnalul continuă mai jos



CAZARE

This image has an empty alt attribute; its file name is Screenshot_2.png

Un hostel ok, dar prea mare pentru gustul nostru. Ne plac guest house-urile mult mai mult :) A fost bine însă, camera super ok, baia era fix vis-a-vis de ușa noastră, singura chestie nasoală era că dușurile erau tocmai la subsol și noi stăteam la etajul 4. Un drum destul de incomod, mai ales că trebuia să treci pe la parter unde era un restaurant + bar, și te vedea toată lumea că te duci și te întorci cu prosopul, eventual în pijamale. Mă gândesc că era ciudat și pentru ei – să meargă să mânânce și să vadă lumea mergând să facă duș :))) Nu prea au gândit-o pe asta cei de la hostel.

Hostelul nu are parcare, există câteva locuri unde poți trage doar ca să scoți/pui bagajele, dar când am ajuns noi erau cam ocupate toate. Dar se poate parca destul de aproape într-o parcare mare care e gratuită după ora 16 până dimineață (sau ceva de genul ăsta). Nu a trebuit să plătim nimic.

Se plătește o garanție de 500 ISK/ persoană cheile de la ușă (noi am primit două, decci 1000 ISK) pe care o primești înapoi la final. Se poate și cu cardul.


Prețul plătit de noi: 50 euro / cameră dublă cu baie comună / noapte, mic dejun inclus


16 mai 2019

Am pornit astăzi mai departe în road trip-ul nostru, îndreptându-ne spre est, nu înainte de a mai face câteva opriri pe drum. Am mai oprit o dată și la Godafoss și Hverir, nu de alta, dar, dacă tot erau aproape de drum, am zis să încercăm, căci cerul era parcă mai ofertant pentru fotografii.

Am mers chiar și până la Viti, chiar dacă nu era lângă drum, sperând că poate nu mai bate așa tare vântul ca ieri, dar a fost în zadar. Am găsit rafale exact la fel.

Am vrut să mergem și la băile termale de la Myvatn, dar se deschidea abia la 12 și noi am ajuns mai devreme în zonă.

Detifoss era cam departe și, deși inițial îl pusesem pe listă, ulterior mă răzgândisem. Dar în ziua aia am zis “hmmm, ia totuși să mergem!”. Iată răs-răsgândirea planului :))

Pe drum până acolo am văzut la un moment dat ceva ciudat. Ca un fel de perdea care se ridica de la sol, sau un dust devil… OMG, iar prindem o tornadă?!?!?!?

După tornada din România din aprilie, deja vedeam tornade peste tot. De data asta am zis: stai, poate nu e o idee bună să mai continuăm. Mai ales că suntem cu mașină închiriată și ne-o poate face praf (și la propriu și la figurat). Adevărul e că, la o privire mai atentă, nu părea nicio tornadă (acum văd tornade peste tot!) dar părea o furtună de nisip, ceea ce chiar se întâmplă în Islanda.

Până la urmă am concluzionat că poate era ceva abur ce se ridica din apă… de fapt nici acum nu știm exact ce era… dar în Islanda cam orice e posibil :))) Vezi aburi ieșind din munte? – stai calm, e normal. Vezi apă țâșnind din pământ? – stai calm, e normal. Vezi aburi ridicându-se din apă? – Stai calm, e normal.

Până la Dettifoss se merge un pic pe jos pe un traseu amenajat printr-un parc național (fără copaci, doar rocă) și acolo am văzut prima dată semnul de dronă interzisă. Bine, nu e ca și cum am fi putut-o zbura, bătea un vânt de-ți venea să stai numai în mașină și să nu faci nimic.

Poteca spre punctul de belvedere cel mai frumos deasupra cascadei era închisă din cauza unei mici limbi de zăpadă. Cam ciudat, în mod normal ar fi putut curăța. Problema este că merg mulți oameni care se apropie prea mult de margine și cad, și atunci își iau toate precauțiile. Bineînțeles că o potecă închisă nu-i oprește pe unii care au impresia că pentru ei regulile nu se aplică, am văzut o domnișoară cum a sărit pârleazul și s-a dus oricum. Ce înseamnă să îți pese mai mult de o poză pe instagram…

La întoarcere am vrut să merg la toaletă, văzusem că era ceva mic amenajat lângă parcare. M-am dus să îmi iau special șervețele din mașină, numai ca să constat că înăuntru era hârtie igienică și super curat. Am uitat că sunt în Islanda și ai condiții chiar și în pustietate, nu în România unde uneori n-ai condiții nici în civilizație…

Înaintând cu pași repezi spre est, am mai făcut doar o oprire pe drum la cascada Rjúkandi.

Și una la reni. Wait, what? Da, reni!

Mergeam noi așa pe drum liniștiți când văd cu coada ochiului stâng ceva care se mișcă. I-am văzut greu, pentru că erau de culoarea solului, așa că a durat un pic până am oprit. M-am dat jos din mașină ca să îi pozez, dar n-am apucat să fac mai mult de 1 poză că m-au văzut și… tuleoooo!

De acolo, direct spre cazare, lângă Egilsstaðir, un alt orășel un pic mai mare (dar nu ca Akureyri), unde am alimentat cu benzină, cu mâncărică de la supermarket (tot BONUS) și am mâncat la subway, că tare foame ne era și de la Dettifoss încoace nu mai văzusem niciun nimic.

Pentru cazare găsisem ceva la un preț super bun la câțiva km în afara rutei 1, la Eiðar, Eiðar fiind doar o denumire pe hartă, nu o localitate, căci acolo nu se află nimic în afară de câteva cazări.

Tocmai ce îi dădusem gazdei un mesaj că ajungem în 5-10 minute când am strigat: staaaaaaaaaaai!

Căluuuuți!!!

Am uitat și de gazdă și de orice! Jumate de oră am scărmănat căluții, am avut iar norocul să găsim unii prietenoși. Unul dintre ei era mai temător, nu m-a lăsat să îl mângâi, dar a stat aproape și mi-a dat voie să-i fac poze. Știa el că nu vreau să-i fac niciun rău!

Sony A6000 + Sigma 30 mm
Sony A6000 + Sigma 30 mm
Sony A6000 + Sigma 30 mm
Sony A6000 + Sigma 30 mm

Va urma


CAZARE

O cazare mai neobișnuită, amenajată în clădirea unei foste școli sau clădiri administrative, ceva de genul acesta. Însă totul foarte ok, confortabil, nimic de reproșat. Chiuvetă în cameră.

În ziua cazării am primit mesaj pe booking de la gazdă să o anunțăm când intrăm pe drumul spre ea. Am făcut asta printr-un sms, numai ca să constatăm că nu a funcționat (de trimis s-a trimis, doar că probabil nu l-a primit sau nu l-a citit sau ceva…). Nu era nimeni la recepție când am ajuns, a trebuit să sun să vină (gazda locuiește la 5 minute distanță). Mă gândesc cum ne-am fi cazat dacă nu aveam roaming…


Prețul plătit de noi: 50 euro / cameră dublă cu baie comună / noapte


Acest jurnal face parte din seria vacanței ISLANDA 2019. Dacă vrei să afli mai multe detalii (itinerar, hartă, costuri, etc) sau vrei să citești și celelalte jurnale din serie, le găsești pe toate aici.


RĂMÂI MEREU ÎN LEGĂTURĂ CU NATURA

Dacă ți-a plăcut povestea, te invit să te abonezi la newsletterul Natural și vei primi inspirație și resurse exclusive pe care le trimit doar abonaților.


UTILE


ECHIPAMENT FOTO FOLOSIT


Majoritatea pozelor sunt făcute cu Sony A6500 + 16-50mm, mai puțin cele la care am menționat că sunt făcute cu A6000 + 30 mm.


GOOGLE MAP


COSTURI

Cazare ziua 4: 50 euro
Cazare ziua 5: 50 euro
Benzină: 8000 ISK
Restaurant lângă o pompă N1 (Dalakofinn):
– supă tradițională de miel (cu refill gratuit): 1900 ISK
– fish & chips: 1900 ISK
Subway (1 sub mare și 1/2 sub): 1918 ISK
BONUS supermarket: 3976 ISK
Taxă tunel Akureyri: 1500 ISK (mașină normală) x 3 treceri
Taxa se plătește online pe tunnel.is, dar se poate evita ocolind pe drumul 83+84.

Despre autor

ALEXANDRA

Salut! Sper că ți-a plăcut să citești acest articol la fel de mult pe cât mi-a plăcut mie să-l scriu pentru tine :) Am creat acest blog în 2009 pentru a-i ajuta și pe alții să găsească fericire și libertate prin intermediul călătoriilor și a naturii. Te invit să citești mai multe aici.

COMENTARII

VREI SĂ SPUI CEVA?

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei