Așa cum Paxos pare un punct pe hartă în comparație cu insula Corfu în sudul căreia sălășluiește, la fel pare insula Antipaxos față de Paxos.

Este o insulă sălbatică, nelocuită, aflată la aproximativ 15 minute de mers cu barca motorizată de Gaios (Paxos).

Orice jurnal sau articol citești pe internet despre Paxos menționează și plajele de pe Antipaxos ca fiind cele mai faine ever. Însă la mine nu funcționează de regulă genul ăsta de marketing, drept urmare, când am decis să mergem pe Paxos, și multă vreme după asta, am zis că nu are rost să mergem și pe Antipaxos. Erau așa de multe plaje frumoase de văzut pe Paxos încât nu consideram că este necesar să mai dăm bani să mai vedem și altele, mai ales că mă gândeam că e greu de ajuns, probabil ar fi trebuit să închiriem barcă, lucru care mi se părea complicat și costisitor doar pentru noi doi.

Însă cu foarte puțin timp înainte de plecare m-am gândit că poate totuși ar merita, mai ales dacă există curse regulate, așa cum erau și cele de pe Skiathos spre Lalaria șamd.

Toate bune și frumoase, am ajuns pe Paxos, am aflat din prima zi că se poate merge fără probleme pe Antipaxos cu o cursă regulată ce operează de câteva ori pe zi și costă 15 euro de persoană, ceea ce mi s-a părut super ok. Dar tot nu eram 100% convinși că merită.

Ne-am gândit și ne-am răzgândit de vreo câteva ori, dar, până la urma, după câteva zile, am zis: gata, mergem!

Țineam minte că proprietarul de la cazare îmi spusese că prima cursă e la ora 9, așa că ne-am dus în ziua planificată încă de la 8:30 în port, ca să fim siguri că prindem loc.

Numai ca să ajungem acolo și să constatăm că de fapt prima cursă era de la 10. Am zis că mor. Trebuia să fi verificat cu o seară înainte. Probabil că doar în iulie și august o fi de la 9 sau se modifică după bunul plac al barcagiilor.

Acuma… ce naiba să facem tocmai până la 10? Ne-am plimbat noi un pic… dar aveam ceva băgăjel cu noi, așa că nu puteam să facem asta o oră și ceva. Dimineață fiind, în port nu era niciun fel de umbră și deja mi se părea insuportabil să stau în soare, abia în capătul capătului portului am găsit un petic de umbră, și am stat acolo până pe la 10 fără un sfert.

Când ne-am întors la barcă… ce crezi? De unde la 8:30 bătea vântul și nu era nici naiba acolo, acum era un buluc de oameni și barca deja se umpluse, nu mai aveam loc să urcăm în ea.

Am zis că înnebunesc! Nu de alta dar următoarea scria că era la 11 și nu voiam deloc să mergem așa târziu. În plus, deja așteptasem mai bine de o oră, nu mai așteptam încă una nici să mă bați!

Dar, din fericire, imediat după ce a plecat această prima barcă a mai venit una. Erau așa mulți oameni încât abia abia am prins loc. Era cât pe ce să rămânem pe afară. Și chiar nu voiam să aflu dacă după aceasta mai venea ÎNCĂ o barcă.

Am ocupat un loc în mijlocul babordului (aka pe partea stângă în sensul de mers) și în 2 minute barca a pornit. Urma să fie un drum de aproximativ 15 minute, mă gândeam că acuș acuș ajungem.

Barca era un pic mai mică decât prima și eram, în total, cam 15-18 oameni, nu mai știu exact.

A ieșit destul de lin din zona portuară a Gaiosului, unde viteza maximă este de 5 km/oră, și abia apoi a băgat viteză.

Vântul a început să se intensifice un pic și să-mi miște părul în toate direcțiile, dar zâmbetul meu era până la urechi. Și atunci a început nebunia.

După doar câteva minute am prins o viteză destul de mare, iar marea se pare că era agitată sau așa ceva, pentru că deodată a început să se miște ca un rollercoaster și să sară apă pe noi. Inițial nu multă, ci doar cât să ne stropească un pic și să fie fun, după care acei câțiva stropi s-au transformat în adevărate căni cu apă, în unele cazuri găleți.

Barca sărea în sus de parcă eram pe un scuter condus de un nebun, iar oamenii de la prova arătau de parcă tocmai făcuseră duș îmbrăcați. Noi nu știu cum de nimerisem așa de bine, că pe noi nu sărise chiar foarte multă apă. Adică nu eram tocmai fleașcă.

O familie cu o fetiță de vreo 4 ani stătea chiar pe mijlocul provei și la un moment dat fetița a început să plângă în hohote și să țipe. Toată lumea de fapt începuse să țipe, dar mulți țipau doar de la excitement și pentru că nu prea puteai să te abții, nu pentru că erau înspăimântați.

În momentul acela mama ai a început să se roage de barcagiu să oprească și să ne întoarcem. Eu în gândul meu: Nuuuu, cum adică să ne întoarcem???? Eu vreau să ajung pe insulă!!!

Ea către barcagiu, cu palmele împreunate: Vă rog din suflet, plătesc pentru toată lumea, numai să vă întoarceți în Paxos! Vă implor!!!

Eram deja la jumătatea distanței între Paxos și Antipaxos, in the middle of fucking nowhere.

Barcagiul a încetinit inițial, ca fetița să meargă la pupă, unde era mai stabilă și nu se mișca așa de tare pe verticală ca la provă (unde e cel mai prost loc posibil), după care a continuat un pic mai încet spre Antipaxos. Numai că, de la valuri, viteza mica nu făcea decât să ne balansăm pe verticală și mai tare.

Mă mir teribil că nu a vomitat nimeni. Eu noroc că mâncasem cu mai mult de o oră înainte :))))

Marea a părut că s-a liniștit la un moment dat și atunci barcagiul a băgat din nou viteză mare, ajungând până la urmă pe Antipaxos destul de lin.

Abia la final mi-am dat seama că ama avut tot timpul ăsta mâna încleștată pe geanta în care aveam aparatul foto, pe care încercasem să îl protejez de apă. Când am deschis-o, am realizat că mototolisem aproape de tot biletele, care erau și un pic ude. Era cât pe ce să le arunc, dar, dându-mi seama că suntem pe o insulă nepopulată totuși, m-am simțit ca pe munte și le-am pus în geantă, că doar nu aveau o tonă.

La final i-am spui doamnei ce stătea lângă mine: Apăi… nu m-am dat niciodată cu banana, dar acum pot să spun că am făcut-o și pe asta! A râs cu gura până la urechi, după care mi-a spus că asta s-a întâmplat pentru că barca noastră era cu fundul plat. Cea ce plecase chiar înaintea noastră era un pic mai mare și avea fundul sub formă de V, și acelea nu fac în halul ăsta pe valuri. Seems about right!

După care m-a făcut atentă la culoarea apei. Ne apropiam de prima plajă de pe Antipaxos și, pentru că mai fusese acolo o dată în trecut, mi-a spus că apă ca aici nu a văzut pe nicăieri.

Abia atunci am observat și eu. Era ceva… incredibil!

Dacă apa plajelor de pe Paxos mi se păruse curată (că doar suntem în Grecia, nu în România), aici era de 100 de ori mai curată. Se vedea de la o poștă că este o insulă nepopulată. Brusc am senzația că aș fi în Caraibe, și nu în Grecia.

Ca apoi, citind ulterior pe internet, să aflu că nu am fost singura cu această impresie, ci și oameni care chiar au fost și în Caraibe, și aici.

Prima insulă la care a oprit barca este Vrika, o plajă cu nisip, amenajată, cu șezlonguri și la care există un Beach Bar și o tavernă la care se poate mânca. Însă nu am coborât aici, pentru că făcusem noi un plan să ne dăm jos la ultima plajă (Voutoumi) și apoi să venim pe jos la aceasta.

Zis și făcut.

Când am ajuns la Voumoumi, am fost un pic dezamăgiți că aceasta nu era cu nisip, dar imediat ce am coborât de pe barcă am observat că, de fapt, erau pietre doar pe mal, în apă era tot nisip.

Doamne, acesta este paradisul!

Am mers cu viteza luminii în partea cealaltă a plajei (față de cea în care am coborât) și n-am știut cum să fac să mă arunc mai repede în apă.

Avea o culoare absolut incredibilă, iar nisipul era alb și atât de fin încât efectiv nu-mi venea a crede că e adevărat! Nu văzusem și nu simțisem pe tălpi în viața mea un nisip atât de fin!

Era o nebunie!

M-am bălăcit ca un pește în apă, nu știam ce să mai fac și cum să mă mai învârt. Și asta pentru că eram SINGURĂ în apă!

Toți cei ce veniseră cu barca precedentă (care, de fapt, ajunseseră pe insulă odată cu noi), precum și cei ce fuseseră pe barcă cu noi, se instalaseră pe șezlonguri (erau și aici câteva și începeau să mai tot aducă de la taverna din apropierea plajei). Eu eram șocată! Cum??? Cuuuum să vezi apa asta și să nu-ți vină să te arunci direct în ea?

Doamne! Tot paradisul ăsta numai pentru mine!?! Oare ce-am făcut să merit asta??

Abia după vreo jumătate de ora au mai intrat vreo 2-3 oameni în apă, dar tocmai pe la 11 a intrat grosul. Atunci am ieșit și eu, fericită până la cer. E drept că nu mai are același farmec ca atunci când ești doar tu în apă, dar marea tot culoarea aceea incredibilă o avea!

Am stat până pe la 11:30 pe plaja aceasta, după care ne-am strâns lucrurile și am purces spre planul inițial de a merge mai departe pe jos la celelalte plaje. Pe google maps precum și pe maps.me, dacă nu mă înșel, apărea o potecuță mică ce dădea într-un drumeag ce ducea spre ele. De fapt, am fi putut merge pe acest drumeag chiar de aici, de la plaja Vrika, însă ar fi fost un ocol mult prea mare, și am vrut să scurtăm pe potecă, mai ales că deja era foarte cald.

Dar… ia poteca de unde nu-i. Mă tot uitam pe aplicație, eram în locul unde trebuia, dar nu vedeam nicio potecă. M-am dus mai în față, mai în spate, mai la stânga, mai la dreapta, nimic. Pe plajă erau niște boscheți și am văzut pe după ei o săgețică, dar, când m-am aplecat și m-am uitat, nu era nimic decât un dead end. Am plecat, am mai investigat, nimic. Mă întorc la săgețică. Mă bag cu capul în boscheți, încercând să ignor oamenii din jur care probabil se uitau la mine ca la nebuni, ajung în genunchi, înaintez câțiva centimetri, și îmi dau seama că pe acolo e. Zic: eeee, poate o fi începutul ușor blocat, pe urmă sigur se deblochează.

Încerc să ies de-acolo ca să-l anunț pe Adi c-am găsit poteca, mi se prinde părul în crengi, mă căznesc să mă desprind, când ies înapoi la plajă deja mă simt de parcă m-am bătut cu 5 animale fioroase și curg toate apele de pe mine.

Dar să începem.

Primii metri i-am mers mai mult în patru labe sau mersul piticului, și asta în urcare. Oare ce-o fi fost în capul meu? E drept că pe urmă am putut merge în picioare majoritatea timpului, dar poteca era atât de acaparată de boscheți încât nu aveai pe unde să pui piciorul fără să te zgârii. Căci, da, boscheții erau din aceia cu țepi, astfel că fiecare pas era un vis urât. Eu ca eu, că aveam o cămașă lungă ce îmi ajungea aproape până la genunchi, dar Adi nu beneficia de acest lux.

Am zis că-nnebunesc! Ce naiba mi-o fi trebuit poteca vieții? Cred că nu mai trecuse nimeni pe acolo de ani de zile. Dar pe mine mă păcălise faptul că văzusem cu vreo jumătate de oră doi oameni pe acolo și am crezut că era o cale valabilă. Abia pe urmă mi-am dat seama că îi văzusem un pic mai sus (încercând să ajungă la plaja de la care urcasem noi, nu invers), și probabil că de la un punct încolo se întorseseră la drum.

Când am ieșit și noi în acest drumeag am zis că nu-i adevărat. Eram zgâriați de sus până jos, muream de cald și mai aveam o grămadă de mers.

Când am ajuns la plaja Mesovrika am zis că leșin dacă nu mă răcoresc în apă mai repede. Acolo însă nu am avut o surpriză foarte plăcută, pentru că, între timp, în zonă ajunseseră bărcile cu turiști din Corfu care vin zilnic să facă baie în Antipaxos și, atât plaja, cât și apa era plină ochi de oameni și era super gălăgie. Și noi care speram să fim doar noi acolo, dat fiind că e o plajă neamenajată.

Mai mult decât atât, deși se află între 2 plaje cu nisip, pe aceeași coastă, aceasta este cu pietriș, atât pe mal cât și în apă, iar pietrele din apă (cel puțin cele din partea stângă) sunt foarte alunecoase, ceea ce face intrarea și ieșirea din apă extrem de complicate.

La un moment dat, însă, de pe barcă (deja vapor, de fapt) s-a dat un semnal de chemare înapoi a tuturor turiștilor și i-am urmărit cum se strâng toți înapoi, ca o deversare în reverse mode. Am rămas pe plajă numai noi, abia atunci a mai apărut un cuplu de pe uscat.

Ne-am retras și noi apoi pe plaja Vrika, cea de pe care urma să plecăm înapoi spre Paxos cu barca de 14:30 (mai era una la 17, dar nu prea mai aveam chef să stăm așa mult).

Plaja Vrika este și ea super frumoasă, ca Voumoumi, doar că, la fel ca aceea, este mult mai frumoasă la prima oră, când nu e mai nimeni în apă și nici pe plajă nu este prea mare agitație.

Ne-a plăcut mult de tot, am profitat la maxim și am făcut vreo 2 băi, una în zona stâncilor din dreapta, unde apa e ceva fantastic, și una mai aproape de mal, unde m-am mai jucat cu nisipul. Aici cred că am întâlnit și o mică gâză de apă care ne-a înțepat de vreo 2 ori de-am zis că suntem sub atac. Când ne-am uitat mai bine, era o chestie minusculă și inofensivă, dar m-a enervat rău și am ieșit din apă, unde mai pui că erau și ceva mici meduze.

Ideal e să ai o mască de snorkeling ca să vezi pe unde înoți, dacă vrei să n-ai surprize neplăcute.

În orice caz, așa plaje ca pe Antipaxos eu n-am văzut în viața mea. Știu că mai sunt multe fantastice, unele pe Corfu, dar și pe alte insule din Grecia, dar multe să semene așa tare cu Caraibe, Bahamas, Thailanda, șamd… nu cred că sunt. Numai niște palmieri lipseau și cadrul era aproape identic.

Doamne, și când mă gândesc că a fost cât pe ce să nu mergem!!!

Ei, și dacă la dus am avut peripeții cu barca, evident că ceva ceva trebuia să se întâmple și la întors. Doar că nu în sensul în care ne-am fi așteptat.

La 14 și un pic ne-am înființat la locul de unde ar fi trebuit să vină barcă se ne ia și să ne ducă înapoi pe Paxos, nu de alta, dar să nu pierdem loc. Era deja super cald și nu mai voiam să mai stăm.

La 14 și un sfert vine o barcă din aceea cu fundul transparent, prin care poți vedea peștii, habitatul, și mai știu eu ce. Nu era barca noastră, așa că nu ne-am înghesuit. Văzusem barca asta în port dimineață și țineam minte că biletul era 25 de euro în loc de 15. Dar la un moment dat mi s-a părut că un cuplu care s-a urcat pe barcă a arătat barcagiului bilete la fel ca ale noastre, așa că ne-am gândit… hmmmm, oare nu ne ia și pe noi? Poate au ceva deal între ele toate companiile astea de duc și iau turiști pe Antipaxos, ce știm noi?

Așa că ne gândim să mergem să întrebăm. Doar că până la urmă n-am mai întrebat nimic, ne-am dus și am arătat biletele cu care venisem (noroc că nu le aruncasem!!) , aceleași pe care le arăta toată lumea, și am fost primiți, Supeeer!

După ce barca a fost plină, însă, ajutorul barcagiului a început să ne numere și să scrie niște alte bilete. Zic… wtf? Ne pune să plătim iar?? I sure hope not! Oare ne încasează diferența de bani?

Imediat ce scria un bilet, îl înmâna fiecărui om de pe barcă, iar noi nu pricepeam nimic. Mă tot uitam la toată lumea, toți păreau foarte calmi , de parcă mai făcuseră asta de 100 de ori până atunci și nu era nimic ciudat. Ne-am liniștit atunci când am văzut că nimeni nu scotea portofelul să plătească, așa că trebuie să fie o formalitate. Ceea ce a și fost.

Plecăm în sfârșit, lipa lipa pe apă, eu mă tot zgâiam prin fundul de sticlă, ușor rușinată, ca și cum n-aș fi meritat acest privilegiu, dat fiind că plătisem 15 euro, și nu 25.

Pornim cu viteză spre Paxos și mă bucur că de data asta nu ne mai dăm ca într-un rollercoaster. Însă la un moment dat observ că, în loc să ocolim prin dreapta o insuliță de la sud de Paxos, noi facem stânga.

Mă uit la Adi și îi zic: auzi, dar nu trebuia să mergem prin dreapta?

El zice că nu, că și la dus am trecut printr-o mică strâmtoare dintre Paxos și această mică insuliță.

Însă nu cred că termină de zis și vedem cu trecem și de strâmtoarea aceea, iar parca se duce mai departe, spre Lakka. Moment în care îmi pică fața. Să nu-mi spui că barca asta nu merge în Gaios, ci tocmai în Lakka!

Pe fața mea trebuie să se fi putut citi groaza, moment în care o aud și pe o doamnă care stătea vis-a-vis de mine: are we on the right boat????

A, bun, nu sunt singura picată din cer! :))))

Ne tot uităm stânga, dreapta, nu înțelegem nimic, când colo… ce să vezi… nebunul de barcagiu ne duce într-o grotă de pe malul vestic și foarte stâncos al insulei Paxos, ca să ne arate… frumusețea!

Urmărim cu ochii cât cepele cum ne apropiem vertiginos de stânci și nebunul bagă barca într-o găurică din stâncă, în care intră la fix.

Îmi stă inima un pic, fac o poză, după care aștept cu răsuflarea ținută să văd dacă o ia înapoi spre Gaios sau spre Lakka. Acu-i acu!

Pfiu! Mergem spre Gaios! Se pare că, după ce c-am mers gratis cu barcă cu fund transparent, am mai primit și bonus! Cum ar zice niște nebuni de pe youtube: șmeeeecher!

:))))

Iar la trecerea prin strâmtoare, unde apa este destul de joasă, a mai încetinit o dată, ca să putem admira fundul mării. Foarte interesat se vedeau algele dansatoare de sub noi. Din păcate n-am văzut niciun pește. Dar e ok, văzusem o mulțime de peștișori în apă de fiecare dată când făcusem snorkeling pe Paxos.

O recapitulare a plajelor de pe Antipaxos:

1. VRIKA

Nisip în apă și pe mal | Amenajată | Acces cu barcă regulată din Paxos

2.MESOVRIKA

Pietriș | Neamenajată | Acces pe potecă ok de la Vrika

3. VOUTOUMI

Nisip în apă și pietriș pe mal | Amenajată | Acces cu barcă regulată din Paxos

Imagine din Google Maps cu cele 3 plaje de pe Antipaxos la care se poate ajunge cu barca regulată:

Acestea 3 sunt plajele care pot fi vizitate dacă veniți cu o cursă de pe Paxos. Antipaxos are însă mult mai multe plaje, care cred că sunt demențiale, însă pentru ele ar fi nevoie de un iaht (de aici și constatarea mea din jurnalul anterior) sau măcar o barcă închiriată. Asta cred că într-adevăr e o experiență care merită cu vârf și îndesat!

În retrospectivă, dacă ar fi să merg din nou pe Paxos, aș merge de 2 ori pe Antipaxos.

O dată pe plaja Vrika, unde mi-aș închiria un șezlong cu umbreluță pentru toată ziua și la prânz aș mânca ceva la tavernă și aș sta la umbră, și o al doua oară pe Voutoumi, unde aș face exact același lucru.

E prea frumos să nu faci asta!

Va urma.

Acest jurnal face parte din seria vacanței GRECIA 2019. Dacă vrei să citești și celelalte jurnale din serie, le găsești pe toate aici.

UTILE

ECHIPAMENT FOTO FOLOSIT

Imaginile subacvatice au fost realizate cu un GoPro Hero5.

CUM AJUNGI PE INSULA ANTIPAXOS?

Pe Insula Antipaxos se poate ajunge cu o cursă regulată de pe insula Paxos sau cu barcă închiriată.

Noi am fost pe cursa regulată, care pleacă din Gaios dimineața, teoretic din oră în oră, începând cu ora 9, dar în realitate, dacă există cerere, pleacă mai multe bărci pe oră.

Cel mai bine mergeți în port și vedeți cu o seară înainte care este programul (este afișat la barcă). Atunci când am fost noi, barca era trasa aproximativ în fața restaurantului La Vista.

Tariful era în 2019: 15 euro / persoană / dus-întors.

Barca oprește pe plaja Vrika și pe plaja Voumoumi. Coborâți oriunde vreți.

Apoi, pentru întoarcere, există o barcă ce preia turiști de pe ambele plaje în jur de ora 14:30 și în jur de ora 17.

Recomand să ajungeți în port cu jumătate de oră înainte de prima cursă, din motivele povestite mai sus, în jurnal.

Totul despre insula PAXOS puteți citi aici.