Acesta este primul articol din seria vacantei in Franţa din care m-am întors la începutul lunii. A fost o vacanta de 7 zile, din care in 3 zile am făcut un Road Trip cu maşina, si alte aproape 4 zile le-am petrecut in Paris.
După zborul minunat cu Blue Air şi aterizarea pe aeroportul Beauvais am mers sa luăm maşina de la AVIS şi am pornit la drum. Prima impresie despre condusul prin Franţa a fost ca e super mişto! Pe cât posibil autostrăzile sunt de evitat pentru că şi costă şi sunt şi plictisitoare. Până ne-am dumirit că putem debifa autostrăzile de pe GPS am plătit ceva, dar am prins şi drumuri care trec prin localităţii şi sate. Localităţi şi sate care sunt efectiv superbe. Drumuri înguste, case frumoase şi îngrijite, câmpuri verzi, o frumuseţe şi o plăcere sa mergi cu maşina pe acolo! Recomand fără nicio ezitare! Timpul nu contează, nu trebuie graba!
Înainte de a ajunge în Etretat am văzut la un moment dat un indicator spre Etretat, însă pe urmă nimic. Mergeam pe nişte străzi aşa înguste in the middle of nowhere de aveam impresia că GPS-ul îşi bate joc de mine. Nu era loc de 2 maşini decât dacă o luam destul de mult pe arătură iar dacă venea din sens opus o maşina mai mare… aia era! Dar totuşi, cu toate astea mă simţeam ok, nu speriată de bombe ca în România.
Am ajuns într-un sătuc şi tot nici urmă de Etretat. Atunci chiar că era sigură că nu am luat-o bine. Dar i-am dat înainte. Şi surpriză: hop şi Etretat că iepurele din pălărie. Aproape că nu-mi venea să cred!
Porte d’Aval
Porte d’Amont
Vedere spre Etretat de pe Falaise d’Aval
Pescăruş de Etretat
Freză de Etretat
La manneporte vazută de pe Falaise d’Aval
Printre stâncile de pe Porte d’Aval
Pe Falaise d’Aval
Vedere spre Etretat de pe Falaise d’Aval
La Manneporte văzută din tunelul de la baza Porţii din Aval
Terasa plajei din Etretat
Pe scarile care urca spre Notre Dame de la Garde de pe Falaise d’Amont
Porte d’Amont
Notre Dame de la Garde
Pe Falaise d’Amont
Tolaneala pe faleză
Etretat – pe stradute
Etretat – pe străduţe
Warning! Nu mergeţi în Etretat doar o zi ca e mare păcat! Mai mult nu mai zic.
Şi acum partea tehnică a acestui articol, Pont de Normandie. :D
Am vazut de acasă, când mă uitam pe Google Maps că va trebui, ca să ajungem din Etretat la Mont Saint Michel, să trecem peste un pod. Cică Pont de Normandie îi zice, dar mai mult nu am percutat.
Când am ajuns însă în zonă am rămas cam perlecşi…
Pont de Normandie de pe un pod mai mic care trece peste un canal al Senei, pod la fel de cocoşat ca şi Pont de Normandie :)
Şi hop! Ne urcăm pe cocoaşă! :)
Oh boy! Oh boy! Ce mare e podul ăstaaaa!
Şi acum să intru în detalii un pic mai tehnice decât „frate, ce mare e podul ăsta” :)
Era de fapt un pic normal să rămânem perplecşi pentru că Pont de Normandie este cel mai mare pod peste Sena, şi mai mult, până în anul 1999 deţinea recordul pentru podul portant cu cea mai mare distanţă între pilele de pod din lume şi recordul pentru cel mai lung pod portant din lume.
După pierderea recordurilor, a rămas totuşi cel mai lung pod din Europa, având o lungime de 2143 m şi distanţa între pile de 856 m.
Ce e şi mai interesant e că oooolecuţă mai la dreapta, dacă vă uitaţi pe poza de mai jos luată din google maps, mai există un pod care trece peste Sena, pe numele lui Pont de Tancarville.
Podul ăsta Tancarville însă a fost construit în anii 50 şi prin anul 1972, adica la 23 de ani de la deschiderea lui pentru circulaţie, ce s-au gândit ăştia? Băi frate, e prea mult trafic pe podul ăsta, e de naşpa, hai să mai punem de un pod, oleacă mai încoloşa la stânga, înainte să se caşte Sena prea tare ca să ajungă în marea Mânecii.
Şi uite aşa, după 15 ani în care au bobinat la proiect şi încă 6 în care l-au construit (total invers de cum e de obicei), în 1995 a apărut şi Pont de Normandie. Mă gândesc la noi cât ar fi durat să-l construiască? Cred că nici nu se apucau.. În fine…
După Etretat, GPS-ul a fost setat pe Mont Saint Michel. O fortăreaţă la care visam de pe la 16 ani. Am văzut-o la mama într-o carte sau o revistă, nu mai ştiu exact, şi am întrebat-o: uaaaaaaaa, mergem aici? (când am mers la Paris) dar din păcate nu am ajuns acolo până acum.
Nici nu ştiu de unde să încep şi unde să termin să vă povestesc despre Mont Saint Michel. A fost oricum mult peste aşteptările mele, care erau chiar şi aşa mari.
Am avut marea inspiraţie de a planifica turul în aşa fel încât să vedem Mont Saint Michel atât seara cât şi ziua. Aşa că în prima zi, la ora 20 jumate aveam deja silueta mult prea cunoscută a fortăreţei la orizont.
Dar nu înainte de a ne lua camera în primire. Cazarea a fost la o casă situată cam la 3 km de Mont Saint Michel, a unei familii care are trei camere pe care le pune la dispoziţie turiştilor.
Am găsit-o cu mai multe luni înainte de plecare, în timp ce buchiseam google maps. Este trecută pe hartă, am intrat pe site, mi s-a părut foarte interesant cadrul şi faptul că nu e un hotel obişnuit, aşa că am sunat (am încercat mai întâi să trimitem mail dar nu a percutat nimeni). Nu mai ţin minte exact cu cât timp înainte am sunat dar ştiu că era arhisuficient, însă în acel moment gazda ne-a spus că mai au doar o cameră liberă în ziua în care ajungeam noi şi că e fără duş, dar avem chiuvetă în camera. Având în vedere că stăteam doar o noapte şi nu mai aveam chef să caut altceva, am zis că nu-i mare baiul, şi am acceptat.
De cum am ajuns mi-a plăcut locul. Casa era din aceea veche, specifică, din piatră, cu flori la ferestre, mai mare dragul! Doamna gazda a fost foarte de treabă, ne-a şi întrebat dacă vrem să mâncăm ceva, ne-a întrebat ce vrem a doua zi de băut la micul dejun (cafea, ceai sau cacao cu lapte :P) şi nu era nicio problema dacă nu am fi ştiut un pic franceză, pentru că dânsa ştia foarte bine limbajul semnelor :P Înţelegea şi engleză, dar foarte puţin. Eu îi spuneam ceva în engleză, şi dacă nu înţelegea, nu zicea că nu pricepe ci începea să mimeze, şi ne înţelegeam de minune :)))
Despre cameră vă povestesc la finalul articolului, să muriţi un pic de râs :P Acum să vă arăt câteva poze de la Mont Saint Michel seara.
Iată şi maşinuţa noastră (mă rog, închiriată) care s-a comportat foarte bine şi a consumat foarte puţin:
Şi acum să intrăm în cetate:
Chiar şi magazinele, buticurile şi locurile din care poţi lua mâncare „to go” erau majoritatea închise acum, după ora 20.
Şi uite aşa am ajuns în locuri de panoramă că doar nu degeaba urca strada aia aşa abrupt :)
În final nu ne-am mai putut abţine şi am început să asaltăm la întâmplare scările care ne ieşeau în cale.
Ah, şi acum şi porţia de râs:
Ştiţi că am zis că am acceptat o cameră cu chiuveta în cameră? Nimic special până acum nu? Eh, dar chiuveta nu era singurul obiect sanitar din cameră! Să vă las să ghiciţi ce era? Hai că nu mă îndur! :P
Era un wc! Da, da, aţi citit bine! :)) Un wc, din ăla de te aşezi pe el şi după ce ai terminat treaba tragi apa! :)) Şi dacă nu mă credeţi, uitaţi şi poza doveditoare:
Efectiv nu puteam să nu pozez aşa ceva, pentru că nu am mai văzut wc într-o cameră în viaţa mea. La început ne-am amuzat un pic dar pe urmă am început să ne punem întrebări: păi şi ce facem când unul dintre noi trebuie să…? Celălalt iese afară? :)) Şi dacă e în toiul nopţii? :)))
Problema a fost însă rezolvată repede pentru că am descoperit o toaletă la un etaj mai jos :)) Aşa că nu am folosit deloc minunatul obiect din cameră, dar a îndeplinit foarte bine rolul de scaun :)
Eu toate astea, eu recomand casa asta, în special pentru o noapte – două, pentru că totuşi celelalte camere sunt foarte ok, au baie separată şi chiar şi pat suplimentar pentru copil (am tras eu cu ochiul a doua zi dimineaţă :P) şi locaţia e superbă.
Atâta doar că micul dejun nu este prea consistent (pâine cu unt şi cu gem şi băutură la alegere dintre cafea, ceai şi cacao cu lapte) însă am înţeles că în general francezii nu mănâncă mult la micul dejun. Pentru noi însă nu a fost de ajuns. Pentru o zi a fost ok, dar pentru mai multe n-am fi rezistat. Există însă un loc de mâncat şi la o sută de metri distanţă, plus că în drum spre Mont Saint Michel există supermarket.
A, şi mai era o chestie, nu uitaţi săpunul! Nu e ca la hotel, din dotare :P
Va urma
Nu stiu ce GPS foloseşti dar, pt. a merge cu inima impacata, mai toate softurile de aest gen au o optiune de simulare a traseului (fie cu bifare drumuri platite sau nu); vei avea, astfel, idee despre dificultatea traseului, nr. km parcurşi, combusibil consumat etc. Se pot pune şi asa numitele POI-uri, adică puncte de interes, adica obiective turistice, benzinarii, restaurante, bănci etc).
Mununat, locurile astea pe care le-ati vazut sunt deosebite.
bv imi place tot ce postezi.frumoase poze.mai pune
mi-ar place sa colaboram .imi plac si mie calatoriile si am multe poze si filmari video.inca nu le-am postat pe blogul meu deoarece lucrez la un videoclip (vrea sa la incorporez pe toate).apropo daca vrei sa iti fac un videoclip cu filmarile tale si pozele nu ezita.lucrez in photoshop si after efect.
am uitata sa trec numele -scuze (comentariul cu anonim este al meu)http://tetteostudio.blogspot.com/-viorel
Mersi frumos Viorel! O sa tin minte! E bine de stiut!