Franța: Paris – Sainte-Chapelle & Arc de Triomphe & more

După aşa o seară, în prima dimineaţă în care ne-am trezit în Paris am făcut ochi înainte să sune „ceasul” şi mă gândeam cu groază cum să fac să treacă timpul mai repede ca să pot suna la castel. Nu trece însă multă vreme şi mă sună mama, pe la 8 parcă, şi îmi spune că deja a sunat la jandarmerie în Chambord. Nu a aflat nimic esenţial încă acesta a fost primul telefon dintr-un şir care părea interminabil.

Ca să nu lungesc treaba, am înroşit liniile sunând de nenumărate ori în felul următor: eu pe mama, mama pe mine, mama la jandarmerie, mama la castel, mama la poliţia Chambord, mama la o fostă elevă de a ei care locuieşte în Paris şi eventual ne putea ajuta, asta în timp ce ea săraca trebuia să se pregătească să meargă la un botez.

A fost o nebunie! La fiecare telefon îmi sărea inima! Din păcate nu primeam nicio veste bună. Şi partea proastă era că în timpul ăsta a mai trebuit să ne ocupăm şi de predarea maşinii. Şi uite aşa am plecat noi de la hotel (după ce am plătit o sumă astronomică la parcarea subterană) spre punctul Avis. Pe hartă nu părea departe dar am simţit că am mers o groază. Era sâmbătă, dar Parisul mi s-a părut un pic haotic în câteva intersecţii. Mă rog, asta şi faptul că nu cunoşteam oraşul făceau o combinaţie cam stresantă.

La punctul Avis când am ajuns, habar nu aveam unde să parcăm. M-am învârtit un pic şi am găsit până la urmă un loc pe o stradă micuţă la 2 minute de AVIS. Când am ajuns la ghişeu, culmea, mai erau vreo 3 în faţa noastră şi noi mai aveam foarte puţin şi depăşeam ora de predare! Great!

Şi mai great a fost că am aşteptat degeaba pentru că nu acolo nu lăsa maşina ci la un garaj la câteva minute distanţă. Când am ajuns acolo, am zis că nu-i adevărat. Era vorba de un vechi depou de tramvaie, destul de murdar, subteran şi obscur, unde l-am găsit pe domnul de la Avis pentru că tocmai preda o maşină cuiva, că altfel nu ştiu ce trebuia să facem să-l găsim.. să ţipăm  în cor „Avis”???

În fine, ne-a inspectat masina si ne-a cerut contractul, pe care a notat ca rezervorul e full, kilometrajul si ora la care am ajuns. A notat insa 10:45 si nu 11.10 cat era, si asta doar pentru ca a fost super dragut, ca ar fi putut sa ne puna sa platim o zi in plus. Iar la final, contractul tot noua ni l-a dat si asta a fost tot. Eu nu stiam cum se procedeaza, asa ca m-am mirat foarte tare, dar am inteles ca asa e „procedura”.

După ce am scăpat cu bine de maşină, acu.. pe unde naiba ieşim din văgăuna asta împuţită? By the way, punctul este de la Rue de Tolbiac. Ne-a dat domnul câteva indicaţii, am prins şi noi câteva cuvinte cum ar fi  înainte, scară, urcaţi, metrou.. şi am zis hai, că ne-om descurca noi. Dar ce zici, că mai aveam nevoie şi la toaletă. Pfff…

După ce am înaintat un pic, am văzut că în fundul depoului erau tot felul de magazine dubioase, ceva gen en gros, cu chestii chinezeşti agăţate la uşă, oricum, dubios rău! Şi noi în loc să o tulim, căutam o toaletă :))) Culmea e că am şi găsit şi nu a fost chiar aşa groaznică cum m-aş fi aşteptat, dar abia aşteptam să ieşim o dată de acolo, chiar nu mă simţeam safe.

Într-un final am nimerit şi ieşirea şi am ajuns la metrou. Aici a trebuit să ne cumpărăm abonamente şi automatele respective nu acceptă bancnote mai mari de 50 de euro şi noi numai de 100 aveam. A trebuit să umblăm pe la vreo 5 magazine până să găsim să schimbăm, şi asta în principal pentru că chiar şi atunci când cumperi ceva cu o bancnotă de 100 de euro, este luată la examinat, aşa că era şi logic să nu vrea nimeni să ne schimbe, pe motiv că nu au, bineînţeles…

Dar am rezolvat până la urmă şi asta e important. Ne-am luat Paris Visite zonele 1-3 pentru 3 zile şi ne-am îmbarcat.

Prima oprire a fost, aşa cum m-a învăţat mama, la Trocadero :) Asta recomand şi eu în special pentru prima vizită la Paris. Eu mai văzusem asta de 2 ori, dar Cristi nu. Ce e drăguţ e că ieşi de la metrou, faci stânga şi brusc, ai ditamai Turnul Eiffel în faţa ochilor. E impresionant zic eu.

Păcat însă că la ora la care am ajuns noi soarele bătea deja aiurea şi nu am putut face poze. Ne-am îndreptat însă spre Turn, că să îl putem fotografia din cealaltă direcţie.

Pe podul din faţa Turnului am asistat la o scenă foarte amuzantă, în care se dăduse semnalul că vine poliţia, şi toţi vânzătorii ambulanţi au luat-o la fugă care încotro în plină stradă, cu marfa în cearşafuri. N-au ei treabă cu legalitatea… E plină zona din jurul Turnului de ei, şi sunt ca scaiul!

Aici am mai dat un telefon mamei, cu nicio veste bună din păcate. Deja îmi pierdeam speranţele pentru că era ora 13-14 şi şansele să mai fie găsită de aici încolo mi se păreau din ce în ce mai mici…

Cel mai rău a fost că nu mi-a priit deloc plimbarea prin Paris. Şi când mă gândesc cât am visat la vacanţa asta… Am mers totuşi mai departe la metrou să ajungem pe insulă.

Aici, la Notre Dame, era destul de aglomerată piaţa, ca de obicei, şi se forma coadă pentru intrare, dar mergea repede.

Nu acelaşi lucru l-aş putea spune despre coada pentru urcarea în turnuri. Mi-am dorit mult să urc, pentru că nu le văzusem niciodată, dar nu aveam chef de stat la coada aia nici să mă baţi.

Aşa că după ce ne-am zgâit în interior, am dat o tură catedralei şi am mers mai departe spre Sainte Chapelle. Şi aici se stă la coadă, dar nu pot să zic decât că se merită din plin. Coada din stradă e mică, însă pe urmă se pătrunde în curtea Palatului de Justiţie şi acolo se stă… mult şi bine. Eh, nu chiar aşa de mult. Şi oricum, în timpul ăsta, ce credeţi? Mi-a sunat telefonul, am văzut că e mama, şi ce-mi zice: că au găsit geanta! Yuhuuu!

Prima dată nu-mi venea să cred, şi abia pe urmă m-am bucurat! Super tare! Şi apoi vestea proastă: trebuie să ne ducem acolo să o luăm personal, pentru că nu o pot trimite la Paris. Damn! :( Ştiam eu că nu are cum să fie simplu. Dar acum nu ne mai gândim la asta. Vedem noi diseară cum facem să ajungem acolo.

Aşadar să revenim la Sainte Chapelle. Aceasta este chiar o biserică deosebită. Nu credeam că o să ajung să mai văd vreodată vreo biserică impresionantă, mai ales după ce am văzut Sf. Petru din Vatican. Ştiam că e deosebită pentru că e pe 2 nivele, dar nu ştiam exact ce şi cum.

Primul nivel e frumos prin coloristică şi arhitectură, însă abia după urcarea scărilor spre al doilea nivel am descoperit de ce e aşa deosebită această biserică.

După ce mi-am dat seama ce reacţie am avut noi, am studiat oamenii care soseau după mine şi toţi făceau exact la fel: înmărmureau în capul scărilor şi rămâneau cu gura căscată, la propriu, sau/şi exclamau un „uaaaaau” prelung.

Nu pot să zic că am mai văzut aşa ceva în viaţa mea. Nu zic neapărat că e super frumos, asta e subiectiv, dar pot să spun că imensitatea vitraliilor era pur şi simplu copleşitoare. Ce vreau să zic e că nu trebuie să rataţi Sainte Chapelle când ajungeţi în Paris!

Mai departe am mers la Conciergerie. Este chiar alături, gard în gard cum s-ar zice :P De fapt, de la Sainte Chapelle chiar vă puteţi cumpăra bilet combinat cu Conciergerie, e mult mai ieftin, asta dacă chiar vroiaţi să le vedeţi pe ambele. Ce pot să zic e că şi Conciergerie merită, mai ales dacă aveţi un pic habar de Revoluţia Franceză. Eu nu prea aveam, dar am învăţat acolo.

Ţin să spun că această clădire este una dintre preferatele mele în Paris, însă chiar n-am avut noroc vacanţa asta, faţada fiind în renovare… :( Aşa că o să vă arăt poze doar din interior, unde sunt reconstruite o serie de celule, pentru a vedea condiţiile la care erau supuşi prizonierii care au fost aduşi aici în timpul revoluţiei franceze. Mie mi s-a părut chiar impresionant!

Mai jos este celula reginei Maria Antoaneta, care era păzită îndeaproape de soldaţi (nu se văd în poză, sunt în spatele paravanului din stânga). A fost executată la vârsta de 37 de ani în Piaţa Revoluţiei.

Ca să ajungem la Louvre am pornit apoi pe jos, pe Quai de Megisserie, unde trotuarul e plin de magazine cu flori şi animăluţe. Evident că n-am putut să mă abţin să intru în vreo 2 cu animăluţe. Aş fi stat pe acolo o zi întreagă dar a trebuit să mergem mai departe…

.. ca să ajungem la Louvre.

Din păcate nu aveam timp să intrăm, dar să facem o pauză „pe apă” trebuia neapărat! :) Mişto e dacă ajungeţi la Louvre în prima duminică din lună, atunci e moca intrarea :) Culmea e că noi chiar prindeam prima duminică din lună, dar era fix 1 mai, deci închis :(

Aici am întâlnit cei mai mulţi turişti „ingenioşi”, care mai de care făcând poze „originale”.

Mai departe am continuat tot cu relaxare, mă rog, şi cu muuuult mers pe jos până când ni s-au umflat picioarele. Ce urmează după Louvre? Jardins de Tuilleries, desigur. Aici tot verdele e al meu! Am zis!

Tot parcul era plin de oameni, de copilaşi care alergau după baloanele imense făcute de street performers, în principiu o voie bună generală.

Neapărat veniţi aici pe la mijlocul zilei, ca să vă odihniţi picioruşele!

Este locul perfect pentru aşa ceva pentru că, dacă ai noroc să găseşti, şi de obicei ai, tragi un scaun tip şezlong şi unul normal pe care să îţi pui picioarele şi te tolăneşti! This is life….. :D

Ne-am permis o mică relaxare de vreo 30 de minute, dar mai mult nu puteam sta, şi am pornit mai departe spre Place de la Concorde. Aici, de la distanţă a început să se audă muzică, în special o trompetă cântând melodia genială din The Mask. Vreau să zic că a fost bestial! Îmi venea să sar şi să bat din picioare sărind în aer la cât de frumos suna! Când ne-am apropiat am descoperit că muzica venea de la nişte muzicanţi super talentaţi, pe care am stat să-i ascultăm vreo un sfert de oră până la urmă.

Şi de aici, luuunga plimbare pe Champs Elysees până la Arcul de Triumf.

Aici nu aveam planificat să urcăm, însă am zis.. de ce nu? În afară de preţ, care mi se pare foarte mare, având în vedere că la banii ăştia am văzut un castel întreg. 9,5 euro adică.

Pregătiţi.vă să urcaţi, nu glumă! Lift… n’est pas!

Chiar dacă Arcul de Triumf nu este chiar aşa de înalt, panorama de sus e foarte frumoasă, poate în poză nu se observă asta dar fiind la intersecţia a 12 bulevarde, chiar ai la ce să te uiţi :)

Mai departe însă am mers într-un loc uuuun picuţ mai înalt, de unde să privim cum se lasă întunericul peste Paris. :)

Este vorba despre Turnul Montparnasse. Nu e nimic interesant la el, ba este chiar considerat foarte urât şi că strică toate pozele de la înălţime cu Parisul, însă de sus e după părerea mea cel mai frumos loc din care să admiri Parisul, mai ales seara.

Din păcate noi iar am avut ghinion (again!) şi terasa era închisă pentru amenajări (la vremea asta ar trebui să fie gata) aşa că nu am putut urca decât la etajul 56, unde tot aia e, numai că sunt geamuri, ceea ce face o maaaaaare diferenţă. Ne-am chinuit o grămadă să facem poze, şi nu prea ne-a ieşit cine ştie ce dar… vă arăt şi eu ce pot… :)

Desigur, şi prima poză din articol e făcută tot de aici. Şmecheria este să veniţi aici înainte să se însereze şi să urmăriţi cum se întunecă şi în tot oraşul se aprind luminiţele încet încet, în frunte cu Turnul Eiffel. Nu rataţi „sclipiciul” de la fix. Când am fost noi, primul a fost la ora 22.

După acest prim maraton, am ajuns şi noi la hotel aproape de miezul nopţii când, după ce ne mai calmasem noi că geanta a fost găsită, a început tura de nervi numărul 2. De ce? Pentru că pentru a ajunge la Chambord şi înapoi pierdeam o zi aproape şi costa cam 90 de euro de persoana!!

Era inacceptabil, chiar şi doar dacă se ducea numai Cristi. Evident că iar m-am enervat la culme şi am luat chiar în considerare şi să nu mai mergem deloc, nu de alta dar hârtia pe care am fi luat-o de la Ambasadă costa mai puţin şi poate nu pierdeam aşa mult timp. Până la urmă m-am gândit că totuşi mai sănătos e să ne ducem, nu de alta dar toată alergătura pusă cap la cap poate ar fi fost până la urmă mai mare.

Dar cum facem? Eu plină de nervi, i-am zis lui Cristi: nu ştiu cum faci, dar mergi singur, nu cheltui atâţia bani, şi   teşi întorci în jumate de zi! Nu vă spun că la propriu chiar nu ştiu ce a făcut dar a găsit acest site: www.covoiturage.fr pe care diverşi oameni postează că urmează să plece nu ştiu unde, pe data de X, la ora Y şi acceptă tovarăşi de drum, contracost, desigur, dar cost care e mic.

Fiindcă a doua zi era şi 1 mai şi nici nu apucase să se dumirească prea bine cum e cu site-ul, a hotărât să nu plece a două zi, ci următoarea.

Va urma.

Utile:

Saint Chapelle + Conciergerie: 11 euro / persoana, Program: în principiu de la 9:30 la 17, mai multe detalii aici.

Turnul Eiffel: 13,4 euro / persoana, Program: în principiu de la 9:30 la 23, detalii: aici.

Turnul Montparnasse: 10 euro / persoana (dar cu Paris Visite am plătit doar 7 euro / persoana), Program: în principiu de la 9:30 la 22:30, detalii: aici.

Arcul de triumf: 9,5 euro / persoana (dar cu Paris Visite am plătit doar 7 euro / persoana), Program: de la 10 la 22:30, detalii aici.

Notre Dame: interior – gratuit, turnuri: 8 euro / persoana, Program interior: 7:45 – 18:45, turnuri: de la 10 la 17:30, mai multe detalii aici.

Paris Visite pentru 3 zile in zonele 1-3 – 20,7 euro / persoana (este pentru transport pe orice mijloc si de asemenea cu el se obţin reduceri la anumite obiective, exemple mai sus)

Alternativ, un pachet de 10 calatorii – 12 euro

View Paris ziua 1 in a larger map