Data: 19 decembrie 2009
Locaţie: Sinaia, Poiana Stânii
Marcaj: 
Tocmai când mă gândeam că va urma un week-end în care o să stăm acasă ca pensionarii, primim propunere de la Aura: nu vreţi să mergem la munte in week-end?
Păi normal că da, aşa ceva nu se refuză.. Mai ales că nu mai mergem doar noi doi cucuieţi pe cărări pustii…
Până la urmă ne strângem doar 5, dar tot e bine. În Bucureşti era omor, tocmai ce ninsese şi lumea era speriată de bombe. Bineînţeles că şi la munte ninsese, doar de aia ne şi duceam..
Aşa se face că plecăm sâmbătă dimineaţă în formaţie de 4 din Bucureşti. Ajungând aproape de Sinaia, nu ne vine a crede ochilor; cerul este senin ca într-o zi de vară şi se pare că va fi o zi superbă de mers pe munte.
Prima oprire o facem lângă hotelul Mara, unde Andrei vroia să vadă intrarea în tunelul Izvor, de existenţă căruia nu mai auzisem în viaţa mea, deşi îmi duc veacul la 5 minute departare, pe Platoul lzvor, de mai bine de 10 ani.
Apoi am fost duşi tot într-un loc în care nu mai fusesem, adică în pasul imediat după Sinaia, pe drumul care duce la Târgovişte. Aici ne-am ‘bălăcit’ un pic în zăpadă ca nişte copii, am făcut poze şi am făcut cunoştinţă cu 2 stupid dogs. Bine, ei săracii nu erau stupid, dar semănau izbitor cu cei 2.
După ce ni s-a alăturat şi Tudor, venit de la Galaţi, am purces frumos spre punctul de plecare pe traseul ce duce la Poiana Stânii. Din nou, chiar dacă ştiu cam pe de rost toată Sinaia, la Poiana Stânii nu ştiu cum am făcut dar nu am mai ajuns până acum. În februarie am avut o tentativă, însă nu prea ştiam drumul, eram cam picaţi din lună, şi ca să nu ne prindă noaptea aiurea, am abandonat.
Se merge pe drumul ce porneşte perpendicular pe DN1, aproximativ din faţa Poştei Sinaia. Dacă mergeţi cu maşina, o puteţi lăsa acolo unde banda albastră părăseşte şoseaua şi o ia prin pădure la dreapta. E uşor de observat, pentru că aici este amplasat şi un panou măricel care te anunţă că eşti în habitatul ursului… Eh… detalii..
Sinaia – Poiana Stânii
Mi-am luat beţele cu mine, însă am văzut mai târziu că nu aş fi avut prea mare nevoie de ele. Da, se urcă în jur de 350 m diferenţă de nivel, dar nu prea se simte. Traseul este unul destul de relaxant, numai bun de o plimbare. Zăpada fiind abia căzută era tare moale şi nu ridica probleme de nici un fel. Cam într-o oră de mers lejer se ajunge la Poiana Stânii, pe care unii o mai numesc şi Stâna Regală, dar acesta este de fapt numele complexului din poiană. Spre Furnica nu se vede nimic, ceaţa e la ea acasă, însă peisajul este foarte fain şi aşa.
Nu am luat apă la mine, aşa că am nevoie de un ceai. Am rămas un pic cu gura căscată atunci când după ce ni s-a luat comanda (noi fiind afară la o masă de lemn) un chelner ne-a adus pături pe care ni le-a pus pe băncuţe, ca să nu ne îngheţe vreo ceva, probabil. Foarte thoughtful…
Am plecat destul de repejor, ca să nu ne ia frigu’, mai ales pe cei dintre noi care erau mai transpiraţi. Vroiam să mergem mai întâi la Stânca Franz Iosef, alta panAramă de care nu mai auzisem. Este un loc splendid de panOramă peste Valea Prahovei şi evident, Munţii Baiului.
De la Poiana Stânii ajungi acolo cam în 5 minute cred, dar noi am greşit cumva drumul (nu am văzut indicator ceva) şi am bâjbâit un pic mai mult prin pădure. Andrei şi Tudor s-au întors la maşină dar cum mie nu prea îmi place să nu ajung unde mi-am propus, am continuat în formaţie de 3 şi am găsit până la urma Stânca. Este într-adevăr genial! Păcat că încă nu aveam încă Nikonul (doar Emag e de vină!) aşa că m-am mulţumit cu aparatul mic şi mai mult cu privitul. Mai era cam o oră şi ceva până la apus şi Baiului deja aveau o tentă niţel rozalie.
O luăm apoi repejor în jos la deal cu gândul la ce avea să ne aştepte la Tavernă. Ştim noi care tavernă :))
Stay tuned dacă sunteţi curioşi ce-am făcut şi a doua zi.
Şi dacă nu mă credeţi pe cuvânt, versiunea lui Andrei o puteţi citi aici. ;)
Ce am învăţat azi:
- Nu mi-au trebuit beţele neapărat.
- Drumul spre cota 1400 era închis. Nu ştiu cum e de regulă iarna, dar tocmai ninsese cu 1 zi, 2 în urmă.
- Poliţia umbla pe acolo cu maşina şi ne-a întrebat ce vrem să facem, şi că nu avem voie să mergem mai sus (cu maşina evident). Ei nu aveau cauciucuri de iarnă.
- DN1 e tare liber când tocmai a nins şi toţi speriaţii stau acasă.
- La Taverna Sârbului pâinea e genială, m-aş duce să mănânc doar pâine, şi aşa nu pot mânca o porţie întreagă singură.
