După o noapte în care am dormit buştean cu wc-ul în cameră :)))) se făcu şi dimineaţă, şi ce dimineaţă frumoasă! Aveam în continuare noroc de vreme buna! Yuppy!
La micul dejun a fost super penibil pentru că noi nu ştiam dinainte din ce consta şi când ne-am aşezat ne-a pus in faţa un unt miiiiic mic de tot, gem şi pâine, iar pe masă era o cutie de nesquik. Eu mă uitam nedumerită stânga dreapta şi nu înţelegeam ce naiba ar trebui să mănânc în afară de unt cu gem pe pâine şi am văzut că ceilalţi de la masă aveau ceva, mă scuzaţi de expresie, căcăniu într-un bol, aşa că am presupus că în cutia de nesquik sunt cereale cu ciocolată. Zic, aaaaaa, deci aşa băăăăi, mâncăm şi cereale. Bun! Deci, monkey see, monkey do, iau cutia şi o deschid. Înăuntru surpriză, nu erau cereale ci praf de ciocolată, dar ce, e bun şi ăsta, aşa că îmi torn în bol / cană mai mare.
Moment în care văd că gazda se agită şi zice ceva care în engleză s-ar traduce ceva de genul: No, no, no! Oh my!!!
Mie nu-mi venea să cred! Cum adică, n-am voie să-mi pun cacao??? Îmi şi zice: e cacao, nu e ceai! Eu: da, ştiiiu! Văd şi eu ce e! I’m not stupid! Deşi păream cam moron, probabil! :))))
Abia atunci mi-a picat fisa! Noi îi spusesem că vrem ceai de băut la micul dejun, iar o alta opţiune era lapte cu cacao. Deci…. era normal că nu înţelegea ce vreau să fac din moment ce eu zisesem că vreau ceai dar îmi puneam cacao. Doooh! În fine, nu asta era problema ci faptul că totuşi în afară de lapte cu cacao n-am mai mâncat decât gem cu unt pe pâine, ceea ce nu ne-a ajuns decât pe câteva măsele :P Eh, detalii…..
Hai să vă arăt câteva poze făcute de pe geamul camerei dimineaţă :)
Nu ştiu vouă, dar mie mi-a plăcut aşa de mult liniştea asta…
N-am avut timp să bem o ceaşcă de ceva la măsuţa de afară dar tare frumos era!
Şi aceasta era casa, camerele pentru turişti fiind cele de la mansardă.
După ce ne-am luat la revedere am luat iar în primire drumul scurt până la Mont Saint Michel, şi am ajuns cât ai zice peşte. De data asta am plătit parcarea (6 euro / zi, chiar dacă nu stăteam chiar toată ziua), et voila! Aveam din nou în faţă splendoarea de cetate!
Sincer de fapt nu ştiu cum să-i spun. Cetate, fortăreaţă, orăşel medieval cocoţat pe o stâncă, habar nu am! Cert e că toată chestia asta părea efectiv din altă lume, din altă epocă, dintr-un film, nu ştiu cum să zic. Efectiv mergeam pe străduţele astea
şi era aşa o atmosferă încât aveam impresia că în orice moment de pe o uşă din aia mică poate să iasă o femeie din cu totul alt secol, învârtind cu lingura într-un castron maaare, îmbrăcată cu haine de pe vremea în care existau cavaleri, trăsuri şi alte chestii din astea medievale, la care nu mă pricep deloc spre ruşinea mea, dar care îmi plac la nebunie! :)
De data asta, din strada principală am pornit din prima pe scările care urcă spre mănăstire (sau abaţie , nu ştiu cum e mai corect).
În drum am dat peste o biserică mai mică, cu un mic cimitir ataşat, foarte frumos evident.
Una dintre terasele de promenada
Grupuri care merg în explorare în jurul insulei în picioarele goale
Pentru mănăstrire, în sus pe scări vă rugăm!
Căluţii cu care puteţi explora zona, dacă vă permite timpul şi buzunarul. Nu ştiu acuma sincer dacă e chiar scump dar mă gândesc că ieftin tare n-o fi :)
Mi se părea extraordinar cum din loc în loc, în vârful vârfului apărea câte un copac. Ceva de poveste cetatea asta!
După ce am savurat pas cu pas drumul spre mănăstire, când să dăm să intrăm, în capul scărilor era un grup de oameni cu banderole pe braţe pe care scria evacuation. Am bănuit că era vreo bombă, deşi oamenii păreau foarte calmi şi ne-au dat indicaţii foarte zâmbitori să venim peste aprox. 1 oră. Aşa că am venit. Am stat la o coadă care părea mare, dar a mers destul de repede. Biletul costa 9 euro / persoana, iar pentru audio ghid mai dădeai 6 euro pentru un cuplu.
Vizita mănăstirii nu constă doar în intrarea propriu zisă într-o biserică la fel ca oricare alta, ci include o plimbare prin întreg complexul abaţiei (mă rog, atât cât e deschis publicului). În abaţie se află acum Fraternitatea Monastică din Ierusalim, şi la ora 12:15 în fiecare zi, mai puţin lunea, are loc slujba (mass). Nu am putut asista la toată slujba, dar am auzit începutul şi tare frumos se cânta.
Turnul bisericii
Faţada bisericii
Un loc verde în vârful vârfului, incredibil dar adevărat!
Arhitectura din mănăstire ne atrăgea la orice pas să facem poze
Cu toate astea, arhitectura din restul cetăţii mă fascina pe mine mult mai mult. Pot să jur că dacă mă lăsai acolo 2 săptămâni, nu mă săturam să urc şi să cobor toate scările astea şi să descopăr toate cotloanele.
Ei, şi apropo de cotloane, iată că am ajuns şi la locul meu preferat din Mont Saint Michel :) Este vorba despre cea mai îngustă străduţă din cetate, dacă se mai poate numi aşa. Am descoperit-o chiar din prima seară, chiar dacă deja era întuneric. În orice caz, e foarte uşor de ratat, dar noi cu ochii cât cepele am văzut-o din prima. Era amuzant că se opreau unii oameni şi se uitau uimiţi la o chestie care ai zice că e doar un rost între clădiri, dar de fapt e lată cât un om. Un om ca mine aşa, şi chiar şi eu abia încăpeam :) Mişto e că la început sunt nişte trepte, dar pe urmă treptele dispar şi e doar un fel de rampa, şi culmea, la mijloc (acolo unde m-am oprit în poză) sunt 2 uşi, una pe stânga şi una pe dreapta şi mi se părea aşa ciudat când am trecut prin dreptul lor… Dacă se deschidea una? :))
După prânz s-a aglomerat satul, domle! :) Era o forfotă de mergeai „bară la bară” :) A, şi apropo, în wikipedia am citit că acest „munte” este ocupat de un sat cu 41 de locuitori. Adică toată cetatea asta este de fapt un sat în care locuieşte o mână de oameni practic. Cul, nu! :)
Şi cum o fi oare să trăieşti într-un loc declarat Patrimoniu mondial cultural UNESCO? Mă întreb: oare dacă aş trăi aici m-aş obişnui, mi-ar trece în timp entuziasmul, aş uita să mă mai bucur? Nu ştiu…
De la Mont Saint Michel până la Fougeres sunt doar 60 de km. Aşa că era şi evident să oprim aici în drum spre Valea Loarei, să vedem şi noi cea mai mare fortăreaţă din Europa.
Dar pana una alta, cum am ajuns mi-a plăcut foarte mult oraşul Fougeres în sine. Arhitectural vorbind, evident. Mai mare dragul să te plimbi pe aici.
Intrarea în cetate costa 7,5 euro, şi include şi audio ghid. Faptul ca e cea mai mare fortăreaţă din Europa nu l-am putut verifica (n-aveam ruleta la mine :P), dar cert e ca imediat ce intri te întâmpină o curte imeeeensă, iar perimetral, zidurile fortificaţiei de peste 7 m înălţime sunt chiar impresionante.
O vedere din unul dintre turnuri – ameţitor nu? :)
La intrare, pe lângă bilet şi audio ghid primiţi şi o hartă care vă arată traseul pe care să îl urmaţi şi punctele în care să puneţi audio ghidul la ureche. Eu chiar am o problemă când vizitez locaţii de genul ăsta, dacă nu mi se spune traseul şi mă trezesc că umblu ca o muscă fără cap peste tot, fără să înţeleg nimic.
Turnul Gobelins
Căsuţele lipite una de alta, cu tâmplaria vopsită în culori diferite. Se vede că suntem în Bretania.
Tot de pe zidurile cetăţii se poate vedea în toată splendoarea ei şi biserica gotică Saint Sulpice
Foarte interesante sunt de asemenea şi încăperile multimedia din turnuri, în care sunt proiectate tot felul de filmuleţe, imagini şi în cazul de mai sus, adevărate scene de luptă cu tunuri şi tot tacâmul. Atâta doar că era în franceză iar audio ghidul nu s-a sincronizat şi n-am înţeles mare lucru. Mă rog, nici răbdare să le înţeleg istoria nu aveam, dar asta e alta poveste :)
Ce mi-a mai plăcut a fost că, parţial, fortificaţia este înconjurată de apă. Nu ştiu dacă pe vremurile lui de glorie era înconjurat complet cu şanţ de apărare, însă acum arată destul de mult ca în poveşti :)
În faţa cetăţii există o mică piaţă foarte drăguţă, în care se poate „staţiona” la terasa din imagine, care aparţine celei mai frumoase clădiri din Fougeres. Desigur, după părerea mea :)
Promenadele pe zidurile perimetrale fac toţi banii. De fapt pentru asta i-am şi dat :) Restul nu m-a atras extrem de tare.
Piaţa de care vă ziceam mai sus, iar in spate casa cu ochi albaştri
După vizita cetăţii am făcut o mică plimbare ca să înconjurăm complet zidurile fortificaţiei înainte de a ne întoarce la maşină. Strada din poză e cea mai abruptă din câte am văzut în vacanţa asta şi dacă eram cu maşina sigur nu îmi plăcea, dar aşa, căsuţele aliniate în pantă mi se par geniale :)
Toate detaliile legate de program şi tarife găsiţi pe site-ul cetăţii: www.chateau-fougeres.com
Seara am ajuns într-un final şi în Amboise, unde ne-am cazat la Hotel Chaptal. Bine că am bifat din nou pe GPS să mergem pe autostrăzi pentru că altfel am fi întârziat cel puţin 30 de minute şi nu am mai fi putut intra în hotel pentru că recepţionerul nu stă şi noaptea. Hotelul nu are parcare proprie, însă la o distanţa relativ mică de hotel se găseşte o parcare gratuită unde am găsit loc.
Va urma
Biserica si coloanele alea sunt fenomenale. Ai cateva poze superbe ;)
Mersi frumos! Mie totul pe acolo mi s-a parut fenomenal! :)