Pe lângă Riga mi-am dorit să văd și obiective naturale ale Letoniei, și astfel am ajuns în Parcul Național Gauja, aflat destul de aproape de Riga.
Norocul meu a fost că înainte de plecare, pe când îmi organizam excursia, am dat un mail către Oficiul de Turism de acolo pentru a afla mai multe informații, și după ceva timp am primit un răspuns de la Santa. Santa nu numai că m-a ajutat cu răspunsuri, dar mi-a spus că dacă vreau, mă poate duce ea în parc. Opțiunile mele la acel moment erau să închiriez o mașină (dar nu prea voiam) sau să folosesc transportul public. Varianta din urmă era ok, Riga având diverse trenuri sau autocare spre Gauja (de verificat pe autoosta.lv și pv.lv), însă anumite locuri mai izolate nu erau ușor accesibile cu acestea. M-am gândit inițial să parcurg distanțe lungi pe jos, dar în lipsa unei hărți cartografice, nu am putut estima foarte bine distanțele obiective, iar planul meu inițial era foarte ambițios. Îmi pusesem pe listă o grămadă de obiective naturale, precum și câteva castele medievale din zonă, și voiam să văd totul într-o zi.
Astfel că noroc că până la urmă m-am hotărât să spun da propunerii Santei, și să merg cu ea în parc, astfel că în dimineața zilei de 1 mai, Santa a trecut pe la hotelul meu cu mașina și m-a luat, cu mama ei lângă ea, pe care urma să o ducă la casa lor de la țară.
Santa lucra la Oficiul de turism al Parcului Gauja de puțin timp, iar primul ei task fusese să răspundă mailului meu. Locuia în Riga și nu mai fusese în Gauja de când era mică, astfel că îi venise imediat ideea să meargă cu mine în excursie pentru a revedea și ea obiectivele din parc pe care urma, până la urmă, să le promoveze în noul ei job. Perfect match aș spune :)
Am avut noroc de o zi frumoasă, iar drumul până în Gauja l-am parcurs foarte repede. Ca impresie generală pe care mi-a lăsat-o acest parc este aceea că letonii au știut să valorifice fiecare mic detaliu din el. În primul rând, parcul este străbătut de râul Gauja, care îi da și numele. Valea acestui râu este protejată și prezintă o mulțime de obiective turistice, în general stânci de diverse forme, care mai de care mai speciale, sau peșteri. În plus, în parc se găsesc două așezări vechi principale, Sigulda și Cesis, unde se află castele medievale.
Zona cea mai dezvoltată și mai ușor accesibilă este cea din jurul orașului Sigulda. Aici se poate ajunge foarte ușor, atât cu trenul cât și cu autobuzul, și există multe obiective turistice în împrejurimi. Cu tren sau autobuz se poate ajunge și la Cesis, dar spre orice alte obiective turistice din parc de regulă nu prea există transport public, și de aceea ar fi nevoie de mașină personală. Se poate și pe jos, există multe poteci turistice, dar distanțele sunt destul de mari, iar peisajul nu este peste tot așa cum este în pădurile de la noi, astfel că poate fi plictisitor.
Călătorind cu mașina prin Letonia, am descoperit că există și la ei unele drumuri mai puțin bune, cum se găsesc și la noi de altfel, iar în interiorul parcului există și drumuri neasfaltate, practic la fel ca la noi. Anumite obiective turistice se accesează doar pe astfel de drumuri, ale căror stare este însă suficient de bună cât să poate fi parcurse cu orice fel de mașină. Voi detalia un pic mai jos opririle noastre.
1. Sietiniezis Rock
Este obiectivul pe care îmi doream cel mai mult să îl văd, din tot ceea ce văzusem pe internet. A da, am uitat să spun. Gauja are un site extrem de fain, cu poze profesioniste, astfel că totul arată minunat online. Sigur, și la fața locului mi-au plăcut obiectivele, dar pozele sunt atât de bune încât uneori ai impresia că atracțiile arată mai fain în ele decât în realitate.
Sietiniezis este o faleză stâncoasă de culoare albă (este gresie argiloasă), care s-a format în milioane de ani de transformări, care continuă și azi. Am observat că fațada se macină singură, ceea ce mi s-a părut extrem de interesant. Mai sunt și albinele care am înțeles că și-au făcut cuiburi în ea, și contribuie la transformarea ei.
Ce e fain e ca de la locul în care se lasă mașina (frumos amenajat cu panouri, deși drumul până acolo nu e asfaltat) se poate face un mic circuit prin pădure, care trece pe la stâncă.
De asemenea impresionant e că la câțiva pași de parcare există și o toaletă amenajată, cu hârtie igienică. M-am mirat foarte tare de diferența față de România. I-am spus Santei că la noi nu există așa ceva, iar dacă ar fi existat, nimeni n-ar fi pus hârtie igienică iar wc-ul ar fi arătat deplorabil.
Pe de altă parte, m-a surprins că aproape peste tot există scări de lemn prin pădure și tot felul de balustrade peste tot, o amenajare care la noi nu există. La noi se instalează așa ceva doar acolo unde e musai. De ce nu au lăsat liber, ca să mergi prin potecă prin pădure… nu știu.
Întreaga vizită la Sietiniezis Rock a durat 40 de minute.
2. Erglu Cliffs
A doua oprire a fost la Erglu, unde am schimbat nisipul alb pe nisip roșu. Aici am văzut chiar și o mică plajă. La Erglu de asemenea ai posibilitatea să faci un mic circuit prin pădure (ajută aplicația Maps.me). Și aici existau pasarele de lemn prin pădure, pe teren plat, dar de data asta erau montate din cauza solului specific turbăriilor. Timp total: 40 de minute
3. Cesis
După Erglu am oprit un pic în Cesis, unde am aruncat un ochi spre Castelul medieval. Nu l-am vizitat, ci ne-am urcat apoi înapoi în mașină și am pornit mai departe.
4. Sarkanas Cliffs
Următoarea oprire a fost la Sarkanas. Acesta este obiectivul care mi s-a părut că a meritat cel mai puțin, pentru că, în afară de faptul că într-adevăr există acolo niște formațiuni destul de neobișnuite, obiectivul în sine este mic și se ajunge la el pe o potecă pe care trebuie de asemenea să te întorci. Cu toate astea, m-am bucurat și de floricelele de primăvară care își făceau loc la suprafață, precum și de stâncile roșii stratificate parcă de pensula unui pictor. Tot aici se află un izvor de apă la care am văzut oameni venind cu sticle și damigene pentru a le umple. Mi s-a părut așa… foarte… Romanian style :) Timp vizită: 20 de minute
După Sarkanas, Santa m-a dus la Castelul Turaida, unde drumurile noastre s-au despărțit. Eu am rămas în zonă să mai vizitez și să mă mai plimb, iar ea s-a întors la mama ei. I-am mulțumit frumos pentru excursie și ocazia de a ne cunoaște, și ne-am luat la revedere.
Imediat ce m-am dat jos m-am uitat să văd când am autobuz înapoi spre Sigulda, ca să știu cât timp am de vizitat castelul.
5. Castelul Turaida
Aflat pe un deal nu departe de orașul Sigulda, castelul Turaida oferă o priveliște frumoasă de jur împrejur grație turnului în care se poate urca (și în care evident că m-am cocoțat, chiar dacă timpul era scurt), precum și posibilitatea unei plimbări relaxante pe domeniul ce îl înconjoară, unde o peluză imensă verde te îmbie la a lenevi. Nu mi-am permis însă acest lux, deoarece a trebuit să mă grăbesc la autobuz spre Sigulda. Preț vizitare castel: 5 euro
6. Castelul medieval din Sigulda
După ce un autobuz m-a dus în câteva minute de la Turaida la Sigulda, în Sigulda am început să mă învârt repede peste tot pentru că voiam să văd cât mai multe. Primul a fost Castelul medieval Sigulda. N-aș spune neapărat că a meritat (poate vara e mai frumos), dar de sus am putut vedea castelul Turaida la care tocmai fusesem, precum și noul castel Sigulda. Preț: 2 euro
7. Parcul de distracții Tarzan
De la castel am fugit repejor până la Tarzan. Deja fusesem acolo, ca să aflu până la cât e deschis, ca să știu să-mi organizez puținul timp rămas. De când aflasem că în Sigulda există un bob pe șine eram nerăbdătoare să ajung acolo. Mă dădusem deja la Bled și în Munții Tatra, și abia așteptam. M-am dat de două ori. De sus în jos te dădeai cu bobul, după care urcai înapoi cu telescaunul. Se putea și invers, dacă aveai mașina și parcai la stația inferioară a telescaunului. În bob prindeai o super viteză dacă nu acționai deloc frâna, iar prima dată n-am avut eu cine știe ce curaj, dar la a doua coborâre am fost mai vitează :P
8. Drumeție în apropierea Siguldei (Sigulda in tales and legends: small route)
Cu adrenalina în sânge de la bob, am pornit într-o drumeție contra-cronometru. Am văzut-o pe o hartă (pe care din păcate nu o mai găsesc, dar cred că am luat-o de la oficiul de turism de lângă gara Sigulda), era notată cu 5.7 km și 3 ore. Eu nu mai aveam 3 ore la dispoziție, dar am făcut un mic calcul și m-am gândit că poate totuși nu-mi ia TREI ditamai orele să fac 5 km și ceva, având în vedere că nu avea cum să fie un teren foarte denivelat. Așa că am pornit. Distanțele dintre obiective în Sigulda nu sunt foarte mici, astfel că atunci când am pornit în drumeție, aveam deja la bord câțiva kilometri. Și era deja 5 jumătate.
Traseul urmărește mai întâi câteva străzi din Sigulda, după care se depărtează încet încet de civilizație, și intră în pădure. În această pădure oamenii merg adesea la plimbare cu câinele, dar când am mers eu nu am văzut mai mult de o mână de oameni. De câteva ori mi-a fost și un pic teamă, eram sigură, într-un loc total necunoscut, nu aveam hartă, ci doar mă ajutam de săgeți și de harta din aplicația MAPS.ME (de mare ajutor, btw). Am văzut însă câteva locuri foarte frumoase, și a fost partea mea preferată din toată ziua.
Pe acest traseu se găsesc:
Peștera lui Petru (Petera ala)
Foarte faină, o peșteră mică și îngustă, unde am întâlnit doi îndrăgostiți. Awww, how niiiice! :D Evident, eu mă bucuram doar pentru că nu eram sigură la ora aia băgându-mă în peșteri de nebună.
Krauklu aiza
Paradizez kalns (dealul paradisului) zis și Dealul pictorului
Un punct de belvedere peste Gauja foarte frumos, dar mai degrabă toamna, când sunt tot felul de culori, sau măcar când sunt frunze verzi în copaci :)
În afară de acestea, am mai găsit alte câteva puncte de belvedere sau mici surprize, poteci înguste prin pădurea care pe alocuri devenea foarte întunecată și.. misterioasă (asta ca să nu zic înfricoșătoare), floricele și, surpriza de la final, un cimitir. Da, traseul se termină în cimitirul Sigulda, însă nu acest lucru nu m-a speriat deloc, căci este un cimitir extrem de frumos. Aveam să văd și ulterior această practică, atât în Letonia, cât și în Estonia, de a avea cimitire în pădure, cu pietre de mormânt superbe, atent sculptate și desenate. Brusc un loc trist a devenit unul doar pașnic și liniștitor. Mi-aș dori mult ca și cimitirele din România să arate așa, și nu atât de sinistru și sumbru cum se obișnuiește la noi.
Drumeția mea s-a terminat în 2 ore, așa cum bănuisem inițial, având în vedere că n-a fost tocmai plat peste tot, ci am avut și de urcat, spre surprinderea mea, și au fost și multe trepte de lemn prin pădure, dar am reușit să ajung înapoi la gara Sigulda în timp util, la fix cât să prind autocarul. Ba am avut timp să merg și la baie. Și chiar dacă aș fi întârziat, ar mai fi fost un autocar (sau tren, nu mai știu) și mai târziu, doar că nu voiam să mai stau atât de mult pe acolo.
Drumul până în Riga a fost foarte plăcut, am prins și apusul din autocar, iar la sosire am avut chiar norocul ca traseul să treacă foarte aproape chiar de hotelul meu, așa că am rugat șoferul să îmi deschidă ușa, după cum văzusem că făcuseră și alții. Nu știa el engleză deloc, dar până la urmă ne-am înțeles.
Costuri:
Castelul Turaida: 5 euro
Castelul Seigulda: 2 euro
Bob: 3 euro per coborâre (include urcarea cu telescaunul înapoi)
Autobuz Sigulda – Riga: 3 euro
A doua zi, cu bagajul făcut, am pornit spre Estonia.
De la hotelul la care am stat în Riga, am mers pe jos până la autogară, care era la aprox. 1,7 km. O idee foarte proastă, pentru că ei nu au, ca la noi, trotuarele asfaltate ca de neam prost, ci sunt pavate. Ceea ce e super, dar moarte curată când trebuie să-ți târâi trollerul după tine. A fost un vis, nu alta! Un vis urât, evident. Am ajuns la autogară stoarsă de puteri, dar acum nu pot să mă plâng, mă aștepta un autocar foarte drăguț, confortabil, care mai avea și wireless gratuit pe deasupra. Totul la numai 16 euro pentru drumul Riga – Tallinn (aprox. 4 ore 30). Și unde mai pui că pe aceeași rută poți găsi și bilete mult mai ieftine (dacă iei mai din timp sau la altă oră). Firma se numește Ecolines. Aici link.
M-am instalat comod, am avut noroc să nu fie plin, așa că nu am avut coleg de scaun, și am admirat priveliștea de pe geam, așteptând cuminte să descopăr ce surprize avea pentru mine și a doua țară baltică.
PS. Dacă aveți timp și e vară, poate ar merita și o excursie de o zi la Jurmala, este o stațiune cu plajă foarte aproape de Riga, la care se ajunge extrem de repede cu trenul (și nu numai).
