BISTRIȚA

Primul loc fain după dezamăgirea de la Colibița a fost Bistrița, în care am oprit, de fapt, întâmplător, pentru că nu era în planul inițial (shame on me!). Am oprit aici ca să mâncăm, dar în primul rând pentru că aici aveam să ne despărțim de Mihai, pe care l-am lăsat la gară.

Nu mai fusesem niciodată la Bistrița, așa că nu mică mi-a fost mirarea când am găsit acolo un centru extrem de frumos. Nu știu cum se vede de la localnici, dar de unde stăteam eu, am văzut un oraș în care s-a investit destul de mult în ultima vreme (în centru exista și un punct turistic), un oraș cu un centru tare drăguț, în care medievalul încă s-a păstrat destul de bine.

Mi-a plăcut în mod deosebit Biserica Evanghelică, precum și strada pietonală Liviu Rebreanu, pe care am găsit o mulțime de terase, de nici nu știam la care să ne așezăm, căci toate arătau bine. Am ales până la urmă Business Bistro, unde am avut parte de o servire impecabilă și o mâncare absolut delicioasă. Să nu uităm de asemenea și de limonadele absolut fantastice, foarte originale, cu tot felul de siropuri care mai de care mai interesante.

Am făcut astfel o alegere extrem de bună! De fiecare dată când găsesc un astfel de loc mă entuziasmez foarte tare, pentru că, din păcate, în România, astfel de locuri, unde servirea este foarte bună și mâncarea la fel, la prețuri rezonabile, sunt din ce în ce mai rare. Am avut nenumărate experiențe neplăcute, chiar și în locuri în care prețurile nu erau tocmai la îndemâna oricui, așa că am învăț să apreciez cu atât mai mult când găsesc un restaurant de nota 10.

GRĂDINA ZMEILOR

După Bistrița am pornit mai departe spre vestul țării, spre un loc pe care de asemenea îmi doream să îl văd de multă vreme: Grădina Zmeilor.

Și, spre încântarea mea, am găsit acolo un loc frumos amenajat, curat, și, pentru că era târziu, aproape fără pic de om.

Am reușit chiar să facem un fel de circuit acolo, mai întâi urcând pe deasupra formațiunilor stâncoase, admirându-le de la distanță, după care am găsit o modalitatea de a coborî spre ele, și, spre uimirea noastră, am întâlnit și surprize despre care nu știam, cum ar fi o peșteră lungă de câteva sute de metri, sau trecerile printre formațiunile stâncoase, între care, în unele cazuri erau chiar și sub 50 de centimetri lățime. Cotloane adevărate, nu glumă!