ORADEA
Nu se putea să fim atât de aproape de Oradea și să nu mergem și acolo o zi. Nu vizitasem niciodată acest oraș, însă deja auzisem foarte multe lucruri frumoase despre el, și îmi doream mult să îl văd, mai ales că sunt fan al arhitecturii Art Nouveau, iar orașul deja este cunoscut ca orașul Art Nouveau al României.
Din păcate am îndurat și acolo o arșiță îngrozitoare, dar totul s-a compensat cu multitudinea de locuri deosebite pe care le-am văzut, plus bonus întâlnirea în cetate cu Moni & Cristi și cei doi prinți moștenitori ai lor.
Deși am găsit multe clădiri monument în renovare, mai ales pe Republicii (lucru bun de altfel), am putut admira niște bijuterii arhitecturale fantastice și chiar să vedem orașul de sus, din Turnul Primăriei.
M-a întristat totuși un lucru, și anume am văzut și multe monumente istorice lăsate în paragină. Din pacate… aceeași problemă veșnică a României – statul lasă istoria noastră arhitecturală să se ducă pe apa sâmbetei, apăi de ce să bage bani în păstrarea patrimoniului…. Străinii ar omorî să aibă asemenea comori… Noi stăm cu mâinile în sân. Sper doar că aici la Oradea, clădirile care păreau acum lăsate în paragină să fie deja pe lista celor ce urmează să fie renovate în curând.
Altminteri… Cu cetatea recent renovată și Piața Unirii asemenea, turnul deschis publicului pentru vederea de sus și centrele de informare turistică cu hărți gratuite, m-am simțit fix ca în afară. Iată că se poate și la noi! Bucureștiul are de învățat de la Oradea! Bravo Oradea! Super frumos!
Dintre toate clădirile Art Nouveau renovate din Oradea, cred că cea care m-a impresionat cel mai tare a fost Palatul Vulturilor. Clădirea aceasta este o bijuterie, atât de afară, cât și pe înăuntru, referindu-mă desigur la Pasajul Vulturilor, căci mai pe dinăuntru de atât nu am avut ocazia să o văd.
E drept că am suferit de căldură în Piața Unirii (ar merge niște copaci maaari de tot care să facă umbră pe acolo), dar tot am stat să admirăm fațada pe îndelete. E ca și cum ai vedea o pictură la care, pe lângă vopseluri, s-au folosit și pietre prețioase. Mie una așa mi s-a părut. Și ulterior mi-am dat seama că seamănă cu clădirile lui Gaudi, fără a exagera deloc.
Iar vederea din Turnul Primăriei… chapeau! Ceva de vis! Tare mi-ar dori să avem așa ceva în fiecare oraș din România.
O ultimă oprire în Oradea am făcut-o pe dealul Ciuperca, de unde orașul se vede foarte frumos, însă nu era o lumină foarte bună când am ajuns noi, plus că se lucra la parcul de sub vârf, și nu mai aveam răbdare să așteptăm apusul (mai dura vreo 2 ore), așa că am pornit înapoi spre cazarea noastră din Bucea.
CETATEA BOLOGA
În a șaptea zi a venit timpul să luăm drumul spre casă. Până la finele zilei trebuia să ajungem la Bâlea lac, de unde Adi trebuia să-și preia kitul de concurs pentru x2.
Dar aveam totuși o zi întreagă, așa că ne-am hotărât să facem câteva opriri pe parcurs. Prima a fost foarte scurtă, și a fost de fapt un bonus, căci de fapt ne duceam la Cascada Valul Miresei, care nu fusese inclusă în planul inițial, dar noroc că ne amintiseră Cristi & Moni de ea, căci se pierduse pe undeva pe o listă ce la momentul acela se afla în spatele creierului meu.
