Ca de fiecare dată, anul trecut ziua mea picat din nou lângă ziua de 15 august (incredibil cum se întâmpla asta în fiecare an) și, fiindcă de data asta era fix în mijlocul săptămânii, am decis să o punem de o vacanță de o săptămână + weekendul de dinainte, deci nouă zile.
Mi-am dorit în această vacanță sub văd câteva locuri la care îmi era gândul de multă vreme, dar la care, chiar dacă făcusem până atunci multe roadtrip-uri în România, nu apucasem încă să ajung. Am deschis așadar harta și am pus pe ea pin-uri în toate locurile în care voiam să ajung și după aceea, cum îmi place mie cel mai mult, am unit punctele și a ieșit un traseu de cea mai mare frumusețe.
Am reușit astfel să văd o mulțime de locuri noi, să revăd locuri dragi, ba chiar și oameni dragi, ceea ce a fost un mare plus. Am avut o grămadă de surprize frumoase, am trăit experiențe noi, peripeții, ca de obicei, căci nu aveau cum să lipsească, dar, pentru că trăim în România, am avut parte și de multe dezamăgiri. Dar sa le luam pe rând.
SIGHIȘOARA
Prima oprire din prima zi a fost Sighișoara, în drum spre Târgu Mureș, unde trebuia să ajungem până la finele zilei. Mai fusesem de multe ori în Sighișoara, dar ne-am gândit că ar fi un bun loc să ne oprim să mâncăm ceva și, de ce nu, se mai facem și câțiva pași prin cetatea care mi este atât de dragă.
Atâta doar că fiind august, când am ajuns în Sighișoara era o caniculă insuportabilă. Cum ne-am dat jos din mașină am crezut că leșin. Cele două terase gemene de dinainte de a urca dinspre Piața Herman Oberth spre Turnul cu ceas erau full. La cea unde părea că umbra își face cât de cât efectul nu am găsit nicio masă, și am găsit doar la terasă de lângă, unde tot timpul cât am stat am simțit că mă aflu într-un cuptor.
Degeaba era acoperită, că tot mureai de cald. Am înghițit cu chiu cu vai mâncarea pe care mi-o comandasem, după care m-am ridicat și am zbughit-o în cetate, fericită că nu mai trebuia să stau pe loc și să observ cum curg apele pe mine. Și fiindcă data trecută nu găsisem turnul deschis, acum ne-am gândit c-ar fi o idee bună să urcăm, mai ales că nu era coadă. Numai urcasem în turn de foarte mulți ani și cred că de fapt în ultimele două dăți nu am putut urca în el.
Chiar dacă era foarte cald, cerul era foarte frumos, cu norișori pufoși, ceea ce a făcut ca vederile să fie și mai frumoase. Mai mult de atât însă n-am rezistat, am coborât, am încercat să dau pe mine cu ceva apă de la țâșnitoarea din fața turnului, am ascultat încântată o grămadă de limbi străine vorbite de multitudinea de turiști veniți acolo, după care am fugit la mașină și am dat aerul condiționat la maxim până când am început din nou să respir normal.
TÂRGU MUREȘ
La Mureș am ajuns pe seară, unde Mihai ne aștepta cu brațele deschise. De pe balconul lui se vedeau o grămadă de dealuri înverzite, moment în care mi-am dat seama că tre să fie destul de fain să stai în Târgu Mureș. A doua zi am realizat asta cu atât mai mult când am vizitat-o pe Aura, de care mi-era tare dor. L-am cunoscut și pe puiuțul ei și împreună cu ei doi și prietena Aurei am făcut o plimbare prin pădure.
M-a fascinat cum în doar câteva minute din casă am ajuns în pădure, unde te poți bucura cu atâta ușurință de umbră, de natură, de mirosul ierbii și-al frunzelor și te poți deconecta complet de oraș. Mi-a prins tare bine această revedere și această plimbare, singura chestie de care-mi pare rău e că nu l-am prins și pe Dorin acasă.
Apoi oprirea noastră în Târgu Mureș nu putea fi completă fără o vizită în cetate. Deși mai văzusem Târgu Mureș de vreo două ori, niciodată nu avusesem timp să intru în cetate. Am găsit acolo un loc foarte liniștit frumos aranjat, cum tare mi-ar plăcea și mie să existe în București. Din păcate însă, sașiilor nu prea le-a plăcut capitala.
Înainte de a pleca de acolo, am decis: Târgu Mureș este un oraș SF în care nu mori de cald, în care oriunde te duci ai unde să parchezi și în care primăria își cere scuze că o bucată din pista de alergare cu amortizare nu e încă gata. Amintiți-mi va rog, în București câți km de pista amortizata avem? Aaa, niciunul? Ce surpriză!
Va urma
Aparat foto folosit: Sony A6000 + 16-50mm
Foarte frumoasă concluzia…sunt total de acord in privinta concediului in August.
Pana acum 2 veri mergeam mereu pe munte in timpul saptamanii pentru ca programul imi permitea să evit weekendul însă anul trecut cand am ajuns in Ciucas sâmbătă m am simtit ca pe plaja la mare (deși merg foarte rar la mare) iar apoi am fost si mai dezamăgită cand am urcat Vf Moldoveanu prin Valea Rea tot intr o sambata
Prea multi turisti necivilizati si mai rau fără echipament si pregatire.
Cărări cu soare
Asa este… si din pacate parca sunt din ce in ce mai multi..
Carari frumoase si tie!
Ma bucur nespus cand revad sau iau contact prima data cu locuri frumoase din minunata Romanie. Caci asta e concluzia, o iubesc oricum, cu bune si rele, e a mea, e a noastra, si iti multumesc mult ca ai revenit si cu postari de la noi.
Fie ca viata sa-ti aduca numai flori si soare asa cum primavara o face mereu pentru cei ce o simt cu adevarat !
Multumesc tare mult, draga Lorena! Asemenea iti doresc si tie!
Woai ce articol, cate fotografii si cate povestioare. Am avut ce citi zilele astea :)) Imi poti spune unde ai facut prima poza(cea din featured image)?
Multumesc din suflet, Laur!
Prima poza e facuta din Turnul Primariei din Oradea.
Inca un traseu pe care l-am parcurs cu sufletul la gura alaturi de tine. Ma bucur ca pastrezi atatea date intacte in memorie si poti sa ni le relatezi acum, oarecum la rece. Multe informatii utile, unele le aflu pentru prima oara, altele confirmate si de altii (frumusetea centrului istoric din Bistrita, Targu Mures, Alba Iulia). E clar, cu canicula nu e de gluma, nici macar pe munte! Numai bine, draga Alexandra!
Mersi mult de tot, Silvia!
Buna! Cum a fost cazarea la Mirabilandia? Am remarcat ca de obicei mentionezi cateva cuvinte si despre cazari.
Eu am fost de mai multe ori cu familia la Cascada Rachitele si stim ca inainte de locul de unde accesul este restrictionat, pe partea dreapta este un refugiu unde pot fi parcate mai multe masini. Continuand drumul mai departe de cascada este un indicator spre Vf Lespezi. E vorba de 30 de minute de mers lejer prin padure si se ajunge pe varful care e vis-a vis de cascada. Privelistea este superba: se vede cascada de sus in toata splendoarea ei. Merita din plin, e usor de ajuns, liniste ( doar 2- 3 oameni merg mai departe de cascada).
Astept cu nerabdare povestile din Norvegia …
A fost ok la Mirabilandia, acum depinde ce tip de cazare cauti…
Se pare ca am fost in aceeasi zi pe Vanatoarea lui Buteanu(numele de pe placuta), numai ca eu abia la 12 am ajuns la Balea. ? Apropo, esti sursa mea de inspiratie cand vreau sa merg pe munte. ? Multumesc! ?
Foarte frumoase articolele și folografiile, felicitări! M-am abonat :) Unde se poate da like la articole?
Toate bune și călătorii frumoase,
Radu