Aveam în plan să ajung la Sovata de foarte mulți ani, dar niciodată nu se nimerea. Ba nu era în drum, ba era prea departe, ba cine știe ce alt motiv. Cumva nu îmi venea să mă duc special pentru asta până acolo, dar tare rău am făcut.

Nici în această vacanță nu era în plan, a fost mai mult o întâmplare. Faptul că trebuia să așteptăm câteva zile undeva ca să se îmbuneze vremea pe munte în Făgăraș, alături de ideea a trece prin Târgu Mureș pe la oameni dragi, plus că mi-am amintit că de mult timp voiam să ajung la Sovata și că acolo sunt multe campinguri, au făcut ca într-un final să ajung și eu viața asta acolo :)

Plecând de dimineață din București, am ajuns la Sovata pe după-amiază, când tocmai ce dăduse o ploaie serioasă. Ne-am făcut cumpărăturile, apoi ne-am cazat (am avut cazarea în localitate, nu în stațiune), după care am vrut să mergem pe un deal din apropiere, dar n-am găsit un loc bun de lăsat mașina, așa că am mers în stațiune până la urmă (altfel am fi mers a doua zi). Și, Doamne, ce bine am făcut!

Cum am intrat cu mașina în stațiune am rămas mască. Chiar dacă văzusem dinainte imagini cu câteva dintre clădirile vechi (vile istorice), la fața locului mi s-a părut ireal. Cum, există așa ceva în România? M-am simțit ca un turist care acum descoperă România, deși călătoresc de peste 15 ani pe cont propriu și pot să spun că am văzut fiecare colț din țară. Dar iată că mai sunt încă locuri de descoperit. Și încă ce locuri!

Fără să oprim, ci doar admirând clădirile din mers, am continuat cu mașina până la parcarea de la Lacul Tineretului, nu înainte de a face o buclă pe străduțele înguste și în pantă de pe partea dreaptă, că așa ne-am dus Waze (ce amuzament o fi pe el când își bate joc de noi din când în când).

Acolo am avut o altă surpriză. Parcarea era amenajată atât de nemțește încât am avut impresia că sunt în Austria sau Germania, pentru că arată exact ca orice parcare din vest. N-am rămas pe loc, doar am admirat un pic și apoi am revenit în centru să facem și câțiva pași pe jos și să mâncăm Kurtos (mniamniamniam). N-am putut să rezist și mi-am luat și un porumb fiert :)))

A doua zi, după ce am urcat pe Vf. Saca mare, am repetat plimbarea prin Sovata, ca să fac niște poze cu aparatul, căci în prima seară nu l-am avut cu mine. Am fost complet impresionată de curățenie, de atenția la detalii, cât de frumos este amenajat totul, flori peste tot, gazon și trotuare pavate impecabile… nici urmă de kitch-ul de care ne lovim peste tot în zonele turistice. Din ce am citit online, se pare că primarul a luat relativ recent decizia de a demola toate chioșcurile, buticurile și tarabele, și de a nu mai aproba astfel de construcții care nu se încadrează în peisaj. Nu am suficiente cuvinte de laudă. Nu am văzut pe nicăieri altundeva la noi așa ceva. Mai mare dragul să te uiți, să admiri, să te plimbi…

De data asta am intrat și în Centrul de informare turistică. Intrasem să întreb de cărți poștale, dar am ieșit până la urmă după 15 minute cu un teanc de pliante, după o discuție foarte plăcută cu doamna de acolo, plus un review lăsat pentru primar în caietul de testimoniale  :) De la dânsa am aflat majoritatea lucrurilor de mai jos:

Interesant de știut despre Sovata:

• În 2019 Sovata a primit premiu pentru cea mai completă stațiune balneoclimaterică din România, cu ocazia Congresului Anual al Turismului Balnear și Spa, eveniment desfășurat în Băile Herculane. Doamna de la centrul de informare turistică mi-a spus că au avut un set de criterii foarte stricte de trecut, dar și că celelalte stațiuni care au concurat nu au avut nicio șansă. Cred și eu.
• Pe strada principală (Strada Trandafirilor), toate cablurile au fost băgate în pământ, astfel că nu vezi niciun stâlp, niciun fir, nimic. Nu-mi dădusem singură seama, dar chiar mi se părea mie că parcă lipsește ceva urât din peisaj :)
• Stațiunea este un fel de mare la munte, sau munte la mare. Ești înconjurat de păduri, la poalele unui munte de 1700 de metri (Vf. Saca Mare, Munții Gurghiului), dar pe stradă vezi uneori familii cu colac, îmbrăcați ca de mers la plajă. E super neobișnuit pentru mine.
• În stațiune se află o serie de lacuri helioterme, Lacul Ursu fiind cel mai mare lac de acest tip din lume, cu cea mai mare concentrație salină de pe planetă, are o temperatură de 29°C la suprafață și 41°C la adâncimea de 1,5 metri. Adâncimea lui maximă este de18,4 metri. Heliotermia este un fenomen fizic care constă în păstrarea mai mult timp a căldurii înmagazinate în apa sărată a unor lacuri comparativ cu regiunile învecinate, datorită prezenței la suprafața lacurilor a unui strat izolator de apă dulce (care vine din pârâuri), care împiedică pierderea căldurii. Zona Lacului Ursu deține de fapt 3 recorduri mondiale. Primul constă în faptul că Ursu este lacul helioterm cel mai mare și mai cald din lume, al doilea record ar fi că este singurul lac cu apă sărată înconjurat de un munte de sare cu o vegetație bogată, datorită solului vulcanic care s-a depus în timp, iar al treilea record mondial – este singurul lac natural din lume a cărui dată de naștere se cunoaște cu o precizie de un minut: 27 mai 1875, ora 11.00 (sursa).
• Denumirea lacului Ursu vine, chipurile, de la faptul că, văzut de sus, seamănă cu o blană de urs întinsă pe podea (deși eu nu văd decât un braț și un mini-picior, dar na…), deși cred că mai degrabă vine de la faptul că în zonă sunt urși :)))
• În Sovata se pot observa mai mulți așa-zici Munți de sare. Munții de sare din Ardeal s-a format în urmă cu 20-22 milioane de ani, atunci când Transilvania era acoperită de apă, și au ieșit la suprafață prin eroziune. Munți de sare pot fi văzuți în multe locuri în Sovata, dar cei mai impresionanți sunt cel mare de lângă Lacul Roșu și câteva formațiuni lângă lacul Paraschiva. Datorită precipitațiilor, forma lor este într-o continuă schimbare, astfel că arată altfel de la an la an.
• Este de evitat să rămâi pe traseele montane până spre seară, pentru că înainte de înserat încep să mișune urșii.
• Aerul din Sovata este foarte curat.

CE POȚI FACE VARA ÎN SOVATA

Plimbare prin stațiune

Cele mai frumoase clădiri sunt pe Strada Trandafirilor. Promenada pe această stradă nu este una lungă, deci recomand să te plimbi de la un cap la altul și să admiri clădirile. Nu vei regreta.

În stațiune există o suită de clădiri din perioada interbelică. Pe vremea aceea pe aici se plimbau oameni din pătura sofisticată, chiar și Regina Elisabeta avea o vilă aici, se afla lângă Lacul Ursu. Majoritatea clădirilor care au trecut testul timpului au fost întreținute și arată impecabil, creând astfel o atmosferă unică.

Baie în ștrand

Dacă îți place să te bălăcești dar nu știi să înoți și nu-ți place apa rece, aici e de tine. În Sovata sunt 2-3 ștranduri amenajate. Acum am văzut că era deschis ștrandul de pe Lacul Negru (mai mic, dar cel mai vechi lac din Sovata, format în 1710) și cel mare, de pe Lacul Ursu. În aceste ștranduri efectiv nu ai cum să te îneci, pentru că apa sărată te ține la suprafață. Sunt deschise doar vara, și în general se deschid cam la jumătatea lunii iunie.

Ștrand Lacul Ursu: Program: Zilnic 10:00 – 13:00, 15:00 – 18:00 | Preț: 30 lei adulți; 20 lei copii, elevi, studenți, pensionari. Șezlong 20 lei / zi

Lacul trebuie să ia o pauză între orele 13 și 15 pentru refacere.

Vizitarea Turnului Belvedere

La 20 de minute de mers pe jos de la Lacul Ursu se află un Turn Belvedere de unde poți admira împrejurimile de la înălțime. În turn se poate urca doar urcând treptele, pe jos (nu există lift). Pentru a admira stațiunea, e recomandat să mergi la turn în a doua parte a zilei, sau chiar la apus. Dimineața e posibil să ai avantajul să nu prea fie oameni (când am fost noi mai erau doar două alte persoane), dar lumina bate din sens opus, astfel că nu prea se pot face poze bune spre stațiune. Din Turn nu se văd lacurile.

Trasee eco-didactice

În pădurea de dincolo de Lacul Ursu au fost amenajate cu fonduri europene două trasee eco-didactice ușoare, care pot fi parcurse de oricine, inclusiv de copii.

Traseul eco-didactic Ursu. Merge în principiu majoritar prin pădure și are o lungime de aproximativ 1,2 km.

Traseul eco-didactic al Sării. Trece pe la Lacul Aluniș și Lacul Mierlei, și are o lungime de aproximativ 1,2 km.

Dacă vrei un traseu un pic mai lung, le poți combina pe amândouă + vizită la Turnul Belvedere + Lacurile Paraschiva, Roșu, Verde și Tineretului, așa cum am făcut noi, în total fiind vorba de aproximativ 2,5 – 3 ore.

Citește jurnalul

Trasee montane

Din Sovata încep câteva trasee montane turistice, dar majoritatea sunt prea lungi și nu prea pot fi făcute într-o singură zi fără a avansa ceva mai mult cu mașina.

Vârful Bekecs (Becheci) – noi nu am fost, dar am înțeles că ar fi frumos. Vara e cam caniculă pentru asta, aș zice…

Vârful Saca Mare – aici am fost noi, făcând un circuit foarte drăguț.

Citește jurnalul

Plimbare cu mocănița

În localitate, un pic în afara stațiunii, se află Gara mică Sovata. De acolo se poate face o plimbare cu o mică mocăniță amenajată pe sectorul Sovata – Câmpu Cetății, care face parte din traseul de cale ferată îngustă Târgu-Mureș – Praid inaugurată în 1915. Noi nu am fost, dar cred că e o activitate frumoasă, mai ales pentru copii.

Program: Marți-Duminică, plecări la orele 11:00, 14:00, 17:00, casa de bilete se deschide la ora 8 | Mai multe detalii: mocanitasovata.ro

Imagine de pe pagina de fb Moncănița Sovata

În localitatea Praid aflată în apropiere de Sovata se mai poate vizita Salina Praid. Nici aici nu am fost de data asta, mai ales că în această perioadă se vizitează, desigur, doar cu mască de protecție.

Program: Zilnic 8:00 – 18:00, ultima intrare la ora 16:50 | Preț: 30 lei adulți; 20 lei copii | Parcare: 10 lei / autoturism | Mai multe detalii: salinapraid.ro

UNDE PARCHEZI ÎN SOVATA ȘI CÂT COSTĂ

Dacă nu ești cazat în stațiune și vii cu mașina personală, va trebui să parchezi. Parcările în Sovata sunt cu plată și sunt de 2 tipuri:

• Parcări administrate de primărie

Acestea sunt fie sub formă de lot (cu barieră), fie locuri în șir sau spic pe lateralul străzii. Toate sunt prevăzute cu panouri speciale de parcare cu plată și parcometre. Se poate plăti pe oră (de la 1 la câte ore vrei să stai) sau pe zi.

3 lei / oră – poți plăti fie prin sms, fie la parcometru (doar cash – bancnote sau monezi, fără rest).
15 lei / zi – poți plăti doar la parcometru (doar cash – bancnote sau monezi, fără rest).

• Parcări private

Acestea sunt, de regulă, ceva mai scumpe (fie 20 de lei pe zi, fie un alt sistem, cu prețuri diferite la jumătatea de zi, nu am reținut exact), majoritatea nu sunt asfaltate și plata se face la paznic.

Noi nu am avut nicio problemă să găsim loc de parcare în parcările administrate de primărie, în niciuna dintre zile. Posibil în weekenduri să fie mai complicat.

UNDE TE CAZEZI ÎN SOVATA

Există o gamă variată de locuri de cazare. Noi, hotărându-ne din scurt, n-am găsit cazare acceptabilă la preț în stațiune, și ne-am cazat în localitatea Sovata (undeva în sat, adică), la Casa Feher & Fekete Lak.

Este o cazare inedită, cu căsuțe amenajate rustic. Ne-a plăcut foarte mult conceptul, chiar dacă au fost și câteva aspecte mai puțin ok. Dintr-o suprapunere de rezervări, în prima noapte am dormit într-o cameră vis-a-vis de căsuțe, care avea baia în exterior, iar în a doua noapte am fost rugați de proprietar să ne mutăm în prima căsuță, unde am avut baia noastră.

Mi-a plăcut că era foarte liniște acolo, dar, dacă aș merge din nou în Sovata, m-aș caza direct în stațiune.

Acolo sunt cazări de toate felurile, de la vile mai mici la hoteluri cu spa de 4 stele.

De asemenea există și o serie de campinguri, însă, acum cu situația covid-19, un singur camping accepta corturi (Camping Stâna de Vale) și acesta necesita rezervare din timp, pentru că noi când am sunat am constatat că nu aveau loc, deși aveam un mic cort amărât. Era de așteptat să fie așa în toiul concediilor din august, dat fiind că era singurul camping care accepta corturi în toată zona.

Hostel Trivoli

Nemeth Resort

Vila Ursul Negru

Hotel Ensana

UNDE MĂNÂNCI BINE ÎN SOVATA

Două restaurante unde se poate mânca ceva de calitate sunt Ciuperca mică și Káli, unde recomand să încerci feluri tradiționale, dacă tot ești în secuime.

Noi din păcate nu am reușit să mergem la niciunul dintre ele, pentru că la Ciuperca mică nu am prins loc (este chiar lângă intrarea în ștrand și de aceea multă lumea trage acolo, mai ales la ora prânzului), iar la Káli am vrut să mergem în a doua zi, dar, din cauză că muream de cald, nu am mai rezistat să merg până acolo. Am ales ceva mai simplu, unde mâncarea a fost de duzină, așa că nu pot recomanda. Cu Ciuperca mică sau Káli mergi la sigur. Poate costă un pic mai mult decât media, dar măcar primești calitate.

Acest jurnal face parte din seria vacanței în Transilvania 2020.
Dacă vrei să citești și celelalte jurnale din serie, le găsești pe toate aici.